Pe jumatate „pionieri”, pe jumatate „copii ai libertatii”, reprezentantii ultimelor promotii de U.T.C.-isti isi consuma, la cote relativ ridicate de indiferenta, drama implinirii unei jumatati de viata irosita aproape fara niciun folos. Nici pentru ei, nici pentru societate; nici pentru ziua de azi, nici pentru ziua de maine. Exceptia – copiii sefilor parintilor nostri, care au ajuns – asa cum spunea profetia – sefii nostri. Pana la urma, contrarevolutia victorioasa din decembrie 1989 nu a facut altceva decat sa implementeze principiul rotatiei cadrelor si la nivelele superioare de conducere ale P.C.R. si ale fostei securitati. Locul a fost destelenit pentru „prospaturi” de genul Ion Iliescu, Alexandru Barladeanu s.a.
La fel ca multi altii, incerc sa ma tin departe de „tentatia” generalizarii. Totusi, nu pot sa nu remarc locurile comune ce ar putea creiona un portret mai curand trist al unei generatii ce nu a stiut sa profite nici de „clipa ce i-a fost data”, nici de inteligenta si energia creatoare cu care a fost inzestrata elita sa.
Din punctul meu de vedere, trasatura pregnanta a generatiei ultimilor purtatori de uniforma scolara este Infrangerea. Chiar daca, punctual, exista si exemple contrare de tineri care prin munca au descoperit reteta succesului, izolarea lor in masa celor inregimentati politic sau (auto)ostracizarea acestora ofera o tusa mult mai apasata acestei prime trasaturi. Desi se spune ca lupta dusa in numele Libertatii se finalizeaza fie prin moarte fie prin victorie, generatia noastra a ales sa traiasca acceptand gustul amar al ratarii, al abandonarii proiectului.
Infrangerea proiectului inceput in decembrie 1989 a generat un sfert de veac scurs in numele incompetentei, coruptiei, lichelismului, servilismului, hotiei si, nu in ultimul rand, in numele prostiei. Nu este acesta, insa, singurul caz de proiect de generatie care nu da roade imediat. Nici pasoptistii nu au avut initial mai mult noroc, miscarea revolutionara fiind inabusita in toate provinciile romanesti. Totusi, a ramas proiectul, au ramas ideile directoare – Unirea, reformele, Principele, modernizarea s.a..
Nimic asemanator in cazul proiectului generatiei ’89. Aici, ideile directoare abia daca mai palpaie in prezent – nici monarhie, nici anticomunism, nici dreptate pentru cei rastigniti in inchisorile comuniste, nici aplicarea principiului „restitutio in integrum” in cazul bunurilor confiscate de catre autoritatile comuniste, nici depistarea si pedepsirea tortionarilor s.a.. Nimic. Dimpotriva: la noi, democratia (inca) se construieste cu fosti aplaudaci, iar forul esential al pluripartidismului a devenit locul de intalnire a securistilor rebranduiti. „Nici noi nu mai stim cati suntem” spunea cu ceva timp in urma un politician bine antrenat in rolul de etern candidat la prezidentiale.
De fapt, luand in calcul lipsa noastra de interes fata de tragicul destin al bunicilor si parintilor nostri, ratarea proiectului era mai mult decat previzibila. A existat, la nivelul celor trei generatii, un fel de „conspiratie a tacerii” rezultata din teama inaintasilor de a vehicula Adevarul (din dorinta de a ne proteja) si din indiferenta noastra crasa. A reiesit de aici o generatie spontanee, grav afectata in structura sa identitara, fara a avea avantajul unor radacini puternice si fara posibilitatea de a refuza tarele primite mostenire (frica, anihilarea propriei opinii, ridiculizarea demnitatii, sovaiala in fata asumarii unor responsabilitati s.a.). Or, atunci cand nici macar nu stii prea bine cine esti, nu poti pretinde (la modul serios) ca ai pentru cine/ce sa lupti.
In fizica, cel de-al treilea principiu al dinamicii afirma ca atunci cand unui corp i se aplica o forta, acesta va reactiona cu aceeasi forta, dar in sens opus. Materiale precum lemnul, piatra, zidaria etc. vor reactiona de fiecare data cand o forta va actiona asupra lor. Incercati sa loviti zidul unui perete cu un baros si veti simti imediat, in palme, unda de reactie a zidului. Luati poporul roman, puneti-i inca un jug si el va va intreba: „E un accesoriu frumos, Sefu”?
prof. dr. Alin POPA
