UTON, buna de furat!

Uzina a ajuns producatoare de fier vechi pentru „baietii destepti”

UTON, trimisa in insolventa. Drepturile salariale ale fostilor angajati se negociaza la masa credala. Primaria Onesti are de recuperat, in calitate de creditor al UTON, 1,3 milioane. Administratorul judiciar, Insolv Consult Team IPURL, va gestiona situatia firmei controlate indirect de omul de afaceri Marian Iancu. Conditia esentiala pentru a se mai recupera ceva, inclusiv de catre salariati, e sa existe bunuri care pot sa fie valorificate si din care sa se produca venituri, ulterior feliate la masa credala. Surse din cadrul firmei au declarat pentru Onesti Expres ca fabrica e vanduta bucata cu bucata la fier vechi. Fostul ministru al Comunicatiilor, Valerian Vreme, tine aproape de platforma petrochimica, informatizand-o.

Deschiderea procedurii de insolventa a UTON a fost aprobata de Tribunalul Bacau pe baza dosarului in care sunt inregistrate firmele Urbis Armaturi Sanitare, Biodinamic si Febermayr Romania, dar si BKP Trust Invest, Municipiul Onesti, Directia Generala a Finantelor Publice (D.G.F.P.) Bacau si Sideralcom.
De la inceputul demararii procedurii de insolventa, UTON beneficiaza de anumite avantaje in vederea redresarii firmei in baza unui plan de reorganizare pus in aplicare de administratorul judiciar. In aceasta perioada sunt suspendate actiunile in justitie initiate de terti pentru recuperarea datoriilor pe care le are firma. De asemenea, nu curg penalitati sau dobanzi si e permisa continuarea activitatii pentru realizarea planului de reorganizare, scopul principal fiind crearea de lichiditati destinate acoperirii creantelor. Prin urmare, singura sansa a fostilor angajati UTON de a-si recupera drepturile salariale e sa astepte finalizarea procedurilor de reorganizare, care pot dura pana la cativa ani. In acelasi timp, actiunea Finantelor bacauane de scoatere la licitatie a activelor societatii pentru 10,6 milioane lei e oprita. Ar fi urmat un al doilea termen al licitatiei, la care pretul ar fi scazut cu 25%.

Insolventa UTON, redresare sau faliment?

Solicitarea insolventei vine ca o masura normala, odata stabilit blocajul financiar, incapacitatea de plata a firmei fata de creditorii ei. In aceasta situatie, la fel de normala, vine si intrebarea angajatilor UTON: unde s-au dus banii de pe comenzile onorate? La momentul izbucnirii grevelor din cauza neplatii la timp a drepturilor salariale, firma avea comenzi din Cehia, Elvetia, Nigeria, Marea Britanie, Belgia, Austria, Germania, Franta, S.U.A., Olanda, in baza unor contracte mentinute de peste 10 ani. UTON lucra 70% pentru export. Conform datelor disponibile la Ministerul Finantelor Publice, UTON inregistra, in 2007, un profit brut de 209 697 lei, avand 680 salariati. In 2008 contabiliza o crestere atat la capitolul profit, respectiv 311 380 lei, cat si la numarul de angajati, 713, pentru ca in 2009 firma sa-si atinga zenitul din istoria recenta acumuland un profit de 645 579 lei. Toti acesti indicatori, coroborati cu faptul ca fabrica era pusa, intr-o anumita masura, la adapost de efectele crizei care incepuse in Romania, prin productia intr-o majoritate covarsitoare adresata exportului, ofera imaginea unui agent economic destul de stabil. Nimic nu prevestea panta descendenta pe care firma a cazut cu noua sa conducere. Nici profitul in crestere timp de trei ani consecutivi si nici comenzile care asteptau la portile fabricii nu dadeau semne de ce avea sa urmeze in 2010, continuand pana astazi. Pe exercitiul financiar din 2010, UTON inregistra o pierdere de peste 6,6 milioane lei. La finele anului 2011 avea datorii de aproape 28,7 milioane de lei. Ca tabloul sa fie incheiat in dulcele stil romanesc, muncitorii UTON au privit cum pe poarta fabricii ieseau tiruri cu macarelele, utilajele, volele de indoit tevi, facute bucati, avand destinatia precisa de fier vechi. „Baietii destepti” de Onesti, cu sprijin politic masiv, au vazut in UTON un organism numai bun pentru a-l devora.

Angajatii UTON, la masa saracilor

Insolventa le-a adus salariatilor UTON frisoane cu privire la recuperarea drepturilor salariale. Oamenii au de primit salariile, tichetele de masa aferente perioadei august – decembrie, salariile compensatorii (stabilite intre 1 si 4 salarii, in functie de vechime), cotizatia la sindicat, in valoare de 40 000 lei, retinuta pe statul de plata si care nu a mai fost virata in contul sindicatului. Nici contributiile C.A.S., C.J.A.S., nu au fost platite. Acum, lipsiti total de sprijinul parlamentarilor de Onesti, oamenii trebuie sa-si astepte randul la primirea banilor pentru care au muncit… iar „baietii destepti” specialisti in fier vechi sunt iar in fata lor.

Liderul de sindicat Gheorghe Constandoiu acuza conducerea UTON de nerespectarea contractului colectiv de munca semnat in aprilie 2012 inca din prima luna. Pentru redresarea firmei, angajatii au acceptat reducerea la 4 a numarului zilelor de munca pe saptamana, implicit scaderea salariilor. Mai mult, acestora li s-a cerut sa lucreze pentru cateva luni pe salariul minim pe economie. ,,Am mers fara salariu timp de 2 luni si jumatate, iar ei tot nu si-au revenit”, s-au plans angajatii UTON. Odata cu semnarea noului contract de munca, prin care mai multe drepturi au fost pierdute, situatia a inceput sa devina dramatica. Intarzieri la plata salariilor intre 3 – 5 luni, dar, parca, mai dureroasa era atitudinea patronatului fata de angajati. Unii dintre acestia, cu zeci de ani munciti la UTON, isi privesc fabrica pe care au aparat-o, de pe acoperisuri, la Revolutie cum este scoasa, pe poarta, bucata cu bucata. ,,Unu’ Tufeanu se ocupa cu fierul vechi. E cumnatul lui Iancu”, acuza cu amaraciune oamenii de la UTON.
Bugetul municipiului Onesti pierde aproximativ 720.000 de lei pe an odata cu disponibilizarea angajatilor UTON. La masa credala, Primaria Onesti s-a inscris cu o creanta in valoare de 1,3 milioane lei. Delasarea autoritatilor locale, in relatia cu UTON, si dezinteresul fata de o intreprindere de care depind mii de oameni, a grabit dezastrul.

Cand statul este ticalos si dezinteresat

Problemele UTON, ca si in cazul altor fabrici, sunt localizate in contractul de privatizare. Putem afirma, fara sa gresim, faptul ca ori cel care a preluat fabrica nu a respectat clauzele din contract ori cei care au gandit, elaborat si redactat acelasi contract au gresit. Intr-un interviu acordat publicatiei Ziarul Financiar, Daniel Daianu, fostul ministru al finantelor, afirma ca ,,unele din privatizarile efectuate puteau fi evitate sau facute intr-un mod mai inteligent.” Privatizarea din Romania a insemnat, mai degraba, dezindustrializare si crearea unei noi paturi sociale de asistati social. Intre doua conferinte de presa, ministrii Guvernului Ponta declara deschisa campania de reindustrializare a Romaniei, de metamorfozare a colosilor industriali. Intre timp, procesul invers continua, parca, mai abitir. Colosii industriali, inclusiv cei din Onesti, anunta noi disponibilizari, tribunalele s-au umplut cu solicitari de insolventa, iar ca reactie concreta a statului suntem anuntati ca ajutoarele sociale vor creste de la 1 iulie cu 13%. Mai mult, Onestiul nu intra in strategia de reindustrializare a Romaniei, care ar urma sa fie implementata pana la nivelul anului 2020.

Nici fostul ministru Valerian Vreme nu mai pare interesat de platforma petrochimica. A avut insa timp pentru a incasa bani frumosi de la UTON, in baza unui contract de furnizare de software, prin firma Um-Soft, preciza publicatia INCOME MAGAZINE, in editia electronica, la 28 septembrie 2010. Aceleasi surse ale publicatiei citate sustineau ca cel putin doua firme detinute de Vreme si sotia sa – Um-Soft SRL si Microtec SRL – aveau contracte de servicii si pentru furnizarea de programe informatice pentru agentii economici de pe platforma Borzesti, unde-si desfasoara activitatea RAFO, Chimcomplex, Carom, UTON. Totul se prabusea pe platforma, muncitorii erau in strada, dar afacerile lui Vreme infloreau in relatia cu aceleasi intreprinderi. Pentru muncitori ciuma, pentru „baietii destepti” de Onesti muma.
Cand statul nu mai este interesat, degeaba se plang muncitorii de la sablare care inghit praf, cei de la galvanizare sau din forja, care nu-si primesc nici macar antidotul: o punga de lapte.
Ovidiu Munteanu