Realizarea, de catre Fundatia Culturala “Georgeta si Mircea Cancicov” din Bacau (condusa de scriitorul Victor Munteanu), a unor momente literar – artistice unice in spatiul in care slujbele religioase si cantarile pline de evlavie se inalta catre cer, aduce acesteia un prestigiu unic -al salasuirii culturii cu credinta deopotriva. Si la editia din acest an a Festivalului – Concurs National de Creatie Literara “Avangarda XXII” se inscrie ca un act de cultura meritoriu organizarea, la Biserica Ortodoxa “Sfantul Ioan” (aflata in centrul Bacaului), a Simpozionului “Rolul creatiei literare in crestinism” . Acest simpozion a fost binecuvantat de parohul bisericii, de preotul Marius Popescu, el rugandu-se “sa va dea Dumnezeu har, pentru ca atata timp cat veti avea extazul de a vorbi despre Dumnezeu si Maica Domnului, aceasta bucurie va fi a tuturor in parte”. Si aceste frumoase cuvinte au facut ca toamna sa reverse o zi cu multa bucurie si stima, cu o privire scanteietoare in sufletul participantilor la simpozion. Invitatii au vorbit liber, astfel ca “o salba” a celor mai sublime trairi in credinta s-a legat in “buchetul” unor clipe neasemuite. Dupa deschiderea simpozionului de catre moderatorul Victor Munteanu , profesoara Estera Nicolescu a rostuit cunoscuta expresie “la inceput a fost cuvantul si cuvantul a fost Dumnezeu” pe un alt plan, mentionand:”cuvantul a dus la faptele bune; Toate s-au metamorfozat in alte ganduri, in alte minti, in care altii s-au transplantat”. Poetul si eseistul Ovidiu Nusfelean a intervenit salutar aratand ca “este o tema veche sa spui care este raportul dintre poezie si religie, dintre poezie si credinta. Fiecarui om i se cuvine dreptul de a cladi cu ajutorul cuvintelor… Oamenii, de-a lungul timpurilor, isi cladesc biserici goale, biserici doar cu pietre… Si poezia are de a se potrivi discursului gol, dar cladeste adevarat cu ajutorul cuvantului!” Prof. univ. Vasile Spiridon a raspuns… fara intrebari si a mentionat ca este familiarizat “cu poezia religioasa si m-am gandit la conditia poetului! Acesta, inca de la a sti «Crezul» si a cunoaste tehnicile poetice, nu trebuie sa incline balanta timpului! Treburile cotidiene ne fac sa cuprindem alte lucruri; poetii sunt obsedati de ideea timpului! Rugaciunea trebuie sa fie facuta iar poetul nu e bine sa fie fatarnic.. Sa fie ca si omul credincios pentru ca altfel, acel cuvant la care aspira, nu va mai veni…” Si tot prof. univ. Vasile Spiridon a subliniat:”Poezia, ca si rugaciunea, se spun in tacere. Altfel, nu poetii renunta la poezie ci poezia a renuntat la ei, nefiind sarguinciosi!” Pasul spre … recitarea din propria creatie lirica l-a facut Dumitru Braneanu, care a indreptat un gand spre Sfantul Ierarh Antim Ivireanul, cel ce a introdus limba noastra in cultul ortodox. “Cultura noastra isi are izvorul si radacinile in cultura ortodoxa” a declarat poetul Dumitru Braneanu, recitand si versul “peste anii mei se scutura tristeti”.
“Totul e o vibratie”
Cu o mirabila incantatie – “Fericita zi, fericit loc, binecuvantat! Sunt bucuros ca traiesc un asemenea eveniment!” – prof. univ. Constantin Parascan s-a gandit sa traga “taraboanta a ceea ce am scris si ce voi mai scrie” si a vorbit despre preotia lui Ion Creanga! “El a slujit in biserica ortodoxa timp de 13 ani si a fost dat afara pe nedrept… In urma unor demersuri, la care am fost partas cu regretatul poet Ioan Alexandru, studiindu-se cazul lui Ion Creanga acesta a fost reabilitat in anul 1993 si este pomenit in biserica ortodoxa ca Diaconul Ion… «Opera sa este o marturie tulburatoare», scria Ioan Slavici iar Eminescu il vedea «muncind cu multa plecaciune» pe Ion Creanga”. Poetul si criticul literar Geo Vasile a intervenit din nou in desfasurarea simpozionului mentionand ca “literatura religioasa gasim de la Sfintii Parinti, Ioan Gura de Aur si pana la parintele Dumitru Staniloaie; exista multe pasaje de induhovnicire iar «Istoria subiectiva a poeziei romane» incepe cu o rugaciune a poetului Mihai Eminescu – «Rugamu-ne indurarilor / Flacarii marilor…», pe care ar trebui sa o spunem atat dimineata cat si seara”. Este de remarcat faptul ca scriitorul Geo Vasile a mai deschis o poarta spre cunoasterea “tainitelor sufletului in intreaga cuprindere a credintei” marturisind ca “la rostirea rugaciunii «Tatal nostru» – «Si nu ne duce pe noi in ispita», trebuie sa stim ca ispita este un cuvant pe care Dumnezeu nu ni-l poate ingadui, aceasta fiind o alegere a noastra!”
Admirand “florilegiul de gand si traire” a acestei manifestari remarcam un fapt mai mult decat cuceritor: prin aceste intalniri in “biserica neamului romanesc” – in ortodoxie, scriitorul Victor Munteanu face un lucru ce altii nici n-au indraznit sa il gandeasca! Mai mult, credinta din sufletul sau aduce in jur, invaluindu-te, o unda de evlavie si duhovnicie. Astfel si “aura trairii” unor asemenea momente este stralucitoare, mai ales cand auzi “laud din toata fiinta pe oamenii ce cauta izbavirea prin arta, pe cei care raspandind frumosul, binele si adevarul prin creatia lor, prin cuvintele ce vin de la suflet – ce devin cuvinte vii – ne ajuta sa ne reconstruim ca fiinte! Sufletul nostru vibreaza, simt ca totul vibreaza, ca totul este o vibratie!” Prof. Stefan Munteanu a bagat seama ca “mai mult decat toate bogatiile din lume, omul are nevoie sa fie fericit! Pentru omul modern, ce s-a departat de biserica, poezia este «o salvare!» De aceea cred ca pentru a intelege poezia, ea trebuie citita cu credinta!” Dupa aceste cuvinte, ce au “cadenta timpului modern”, in care dupa cum s-a exprimat tot prof. Stefan Munteanu – “ne-am mutat din spatiul cuvintelor, singurul Creator Absolut este Dumnezeu!”, a rasunat in atmosfera plina de smerenie si binecuvantare un “Psalm” citit de scriitorul Cornel Galben. A citit din creatiile proprii si parintele poet Cornel Paiu (ce desfasoara o bogata activitate nu numai misionara dar si culturala in vatra orasului Roman si in imprejurimi). Cu emotii, amintind de poetul de mare energie Radu Gyr, Cornel Paiu ni s-a confesat spunand ca “poezia vine din interiorul sufletului, trairea este cu totul altceva!” Reverberatiile lirice au continuat si au citit din versurile proprii Mioara Baluta (stapanita de gandul ca se simte mai bogata!), Theodor George Calcan, Stefan Balau, pietreanul Dan Iacob (cel “locuit de duhul poeziei, din 1985, de la repartizarea in productie la absolvirea unei facultati tehnice”) dar si poeta bacauanca Cecilia Moldovan.
Cu multa caldura prof. Ionela – Silvia Nusfelean, ce coordoneaza la Palatul Copiilor din Bistrita cercurile de creatie literara, teatru, jurnalism si “Poezia credintei”, a oferit organizatorului Festivalului Concurs National de Creatie Literara “Avangarda XXII”, scriitorului Victor Munteanu in dar un premiu ce vine chiar de la vlastarele pe care le indruma. Inmanand o icoana cu Sfantul Ghenadie prof. Ionela – Silvia Nusfelean a adus si mesajul copiilor de la Cercul “Poezia Credintei”, ce fac terapie la Spitalul Judetean din Bistrita, prin aceasta misiune ei bucurand cu milostenie pe cei ce isi intremeaza aici sanatatea. Tanarul preot Marius Popescu, de la Biserica Ortodoxa “Sfantul Ioan” din Bacau a fost cel care a concluzionat la finalul Simpozionului “Rolul creatiei literare in crestinism”, apreciind ca “aceasta manifestare a avut darul de a aduce oameni impreuna intr-un gand, de a-si recunoaste gandurile iar prin cant si prin cuvant am participat cu totii la o sarbatoare deosebita” Ceea ce a remarcat preotul Marius Popescu amintind cunoscuta zicere ca “ochii sunt lumina sufletului”, atinge, cu aceeasi profunzime, arta interpretarii prin care soprana Claudia Vasilache a fost din nou la inaltime, in gandul sau “fugar”, un participant la aceasta manifestare declarand foarte incantat: “ce «stea» a muzicii de opera poate fi aceasta interpreta daca ar trai intr-una din marile metropole ale lumii!”
Festivitatea de premiere a castigatorilor prestigiosului festival bacauan a avut loc la Centrul de Cultura “George Apostu”, un loc despre care scriitorul Victor Munteanu s-a intrebat retoric “cine stie ce ar fi fost oameni buni daca nu era aici talentatul actor Geo Popa, directorul acestei institutii?!” Intr-o forma “de zile mari” si intr-un stil “i-ni-mi-ta-bil” Geo Popa a recitat “Poema finala” scrisa de George Bacovia, care pentru nemurire “ascunde” marile trairi ale unui om cuprins de singuratate (“Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni / Ascuns in pivnita adanca, fara a spune un cuvant /… Singur sa ma pierd in lume nestiut de nimeni / Altfel, e greu pe pamant…”) Este de mentionat faptul ca festivitatea de premiere a “Avangardei XXII” a fost un adevarat “regal cultural” si a fost traita cu mult suspans si de catre… premianti! Intr-o nota deosebita de altruism Victor Munteanu a punctat momentul “sa ne stergem galoanele” si in timp ce Ioan Holban (presedintele juriului), cu cuvintele “Bacaul este un spatiu liric… este un topos, nefiind multe orase asa distinse in Romania”) a intarit vorbele directorului Centrului de Cultura “George Apostu” – “acest oras este unul dinamic, cultural, cu oameni de mare calitate”, in cea mai “frumoasa curgere” s-a derulat intreaga festivitate de premiere. Ca si celelalte momente ale festivalului aceasta festivitate a aratat ca aflandu-se la cea de-a XV a editie “Avangarda XXII” este o manifestare de o puternica traditie bacauana, gata de a merge mai departe spre noi orizonturi si noi impliniri.
Ion Moraru