Prin grija unei oradence, care lucreaza la… Aeroportul International Timisoara prezentam adunate (din note… razlete) mai multe ganduri ale psihologului maghiar Sandor Kasza. Toate au fost adunate doar pentru a fi de folos…
“Linistea este esenta inimii fiecaruia dintre noi. Pentru a fi in plinul ei, este necesar sa ne iertam pe noi insine si sa-i iertam si pe ceilalti prin abundenta iubirii ce ne salasluieste in inimi. Renuntand la a ne invinui sau a cauta vinovati in afara pentru suferintele pe care ni le inducem cand mintea ne intoarce impotriva inimii – ne vom putea reorienta atentia si gandurile catre valorile noastre launtrice si catre ceea ce putem iubi… Cat timp vom fi ingrijorati, nemultumiti, neiertatori si furiosi, nu vom putea fi in planul inimii noastre si nici in adevarul ei. Vom fi doar in iluziile intunecate ale mintii si vom experimenta reversul negativ al «monedei» karmei noastre, in durerea sufletului vlaguit de energie, iubire si lumina. Cei putini ce-si pot activa si desavarsi prin credinta, iertare si iubire, planul spiritual, contribuie la echilibrul energetic al lumii, dand un nou imbold vietii si perspectivelor experientelor pe care le traiesc atat in planul material al existentei lor, cat si in plan Sinelui lor energetic, pe care le oglindesc in lume.
Calatoria catre lumina, incepe cu imaginea mentala a frumusetii, create prin credinta si iubire. Ea ne arata calea si ne indruma prin pasiune si entuziasm pentru viata, catre lumina. Dandu-ne ragazul sa ne observam gandurile si sentimentele in dialogul nostru mental, inainte de a le transforma in alegeri, actiuni si realitati palpabile in plan fizic – vom intelege pe deplin – cand suntem agatati sau ancorati in trecut sau in viitor, prin iluziile, fricile si anxietatea mintii (pe care le hranim inconstienti prin convingeri si sentimente negative atasate lor) sau – cand suntem in adevarul inimii si ne dam ragazul sa construim si sa hranim prin energia emotiilor noastre pozitive doar acele imagini mentale si trairi, pe care le putem iubi si ne implinesc sufleteste. Ceea ce este important pentru a gasi calea spre lumina, este constientizarea si accesarea aspectelor mai profunde al fiintei noastre spiritual, care are deja memoria uniunii prin constiinta si a impacarii inimii cu mintea. Ne risipim energia iubirea si a vietii fara sa le pretuim si asta, adesea, fara a ne da seama de inconstienta noastra de a hrani prin negativitate intunericul din noi, si fara a intelege efectele raului pe care ni-l facem din ignoranta si prin suferinta noastra auto-indusa si nici ca – o oglindim si in viata semenilor nostri, proiectand-o prin ganduri ostile si asupra lumi (din prostie, egoism, nepasare, necugetare, i-ratiune, ignoranta, imaturitate emotionala, lipsa de constiinta treaza, vanitate sau orgoliu)… Prin tot ceea ce suntem, credem, gandim, percepem si traim – suntem sortiti prin experienta suferintei, a traumei, a deznadejdei si a durerii – sa reinvatam sa iertam, sa pretuim si sa iubim. Toate fiintele umane au capacitatea de a atinge o stare superioara de constienta si compasiune. Totusi, sunt foarte putini oamenii care stiu ca exista in ei aceasta capacitate de a-si gasi pacea launtrica. De aceea, majoritatea fiintelor umane traiesc viata sub corvoada fricilor, a insuficientei si a neimpacarii, chinuindu-se sa-si duca zilele de azi pe maine sau hranindu-si lacomiile materiale nesaturabile.
Dragilor, cunoasterea este ca un varf de aisberg. Cunoasterea este a mintii care este capabila sa memoreze instantanee ale parametrilor energetici si sa le asocieze legitati. Se pot obtine multe prin cunoastere (inclusiv o aparenta si temporara putere asupra celorlalti) dar… mai exista Necunoscutul care, dupa anumite evaluari, este chiar si de un ordin de marime mai mare in volum informational decat ceea ce poate fi cunoscut. Cu alte cuvinte, cu cat varful aisbergului este mai mare, cu atat mai mare (poate de 10-11 ori mai mare) este ceea ce nu se cunoaste despre subiectul respectiv. In dimensiunile dense, varful aisbergului pare ca are putere, dar, ea este limitata de ciclurile Revelatiei, care, din punct de vedere cosmic, se petrec intr-o clipita a Ochiului Divin… Necunoscutul nu este informatie memorabila (sau masurabila) in sine, ci este Flux care se simte (vedeti si insemnarea privind corpul emotional si discernamantul) atunci cand se deschide Inima. Corabia Sufletului nu poate sti intotdeauna cum o sa bata vantul (chiar daca ii poate masura parametrii instantanei), dar isi poate adapta panzele dupa cum bate vantul cosmic pentru ca acesta sa o ajute sa ajunga acolo unde doreste. Cunoasterea nu este echivalenta cu Iluminarea, dar o poate favoriza sau bloca. Exista un portal principal pe culoarul infinit al evolutiei ce nu poate fi trecut prin Cunoastere (chiar daca se poate ajunge la el prin cunoastere) ci numai prin Simtirea oferita de Inima care se deschide…
Singuratatea, pentru unii dintre noi, este una din cele mai grele poveri. O percepem adesea ca o pedeapsa pe care o primim pentru ca «nu suntem indeajuns de buni», sa meritam compania cuiva sau sa fim acceptati intr-un colectiv. In Piramida lui Maslow nevoia de a fi «integrati» intr-un anumit colectiv se afla in mijlocul nevoilor acelui individ. Daca ne oprim la ea, ramanem ancorati intr-o realitate care nu este sanatoasa evolutiei noastre; nu vom ajunge sa atingem cele doua nevoi din varful piramidei: recunoasterea si realizarile. Exista o treapta superioara ca vibratie, a singuratatii si anume solitudinea. Aceasta este o stare a sufletului care cere uneori sa-si refaca structurile, sa se reconfigureze dupa o perioada de acumulat experiente. Solitudinea, traita in starea de observatory a propriei evolutii, are capacitatea fantastic de a transforma interiorul nostru emotional, de a intelege desfasurarea evenimentelor si experientelor prin care tocmai am trecut. Solitudinea este o stare de reverie care da sufletului si spiritului capacitatea de a renaste, de a se regasi in alte forme, in alte grade de vibratie interioara, de traire emotionala”.
