Cu (doar) cateva luni in urma se facea cunoscut faptul ca “fostul brilliant” al industriei de pe meleagurile moldave, Rafo Onesti si-a schimbat proprietarul – un grup de oameni de afaceri din Republica Moldova! Vestea aceasta a cazut in momentele in care Rafo a initiat intrarea in faliment iar salariatii acestei firme nu mai primise bani din luna ianuarie, a acestui an! Oare in acest timp s-a intrebat cineva dintre autoritati ce alimente pun pe masa angajatii Rafo la fiecare pranz, cum reusesc ei sa plateasca facturile? Ca si “cu apa de ploaie” noul actionariat a anuntat ca “situatia nu este atat de grava. Nu sunt datorii istorice. Sunt anumite datorii curente la salarii pe care le vom achita imediat ce vom porni o parte din instalatiile de productie!” Dar a fost mai mult decat un vis (cu care rafinorii s-au amagit ani de zile!) ca “o parte din instalatii vor fi pornite”… in conditiile in care ANAF a pus sechestru pe bunurile rafinariei onestene, considerand ca astfel “forteaza mana” patronilor rusi! In pofida nemultumirii salariatilor (unii intrebandu-se “de ce a fost pus sechestru pentru ca Rafo nu avea datorii la stat? pentru jocul cui?”), strigatele lor au fost in van! Un numar de 400 de familii au avut de suferit si in loc sa fie adus “petrol din Rusia sau din alte locuri, de exemplu din Iran sau chiar si din Romania”, cum au spus noii actionari… la inceputul acestei saptamani Rafo a fost deconectata de la reteaua electrica, pentru datoriile la plata curentului electric!
S-a ajuns aici cu Rafinaria din Onesti, care a fost construita in 1966 (capacitatea sa de prelucrare de titei fiind de 3,5 milioane de tone), dupa o intreaga “sarabanda”. Daca in anii “post- revolutionari”, de dupa 1989 prin “stralucirea mintii multora” Rafo nu a dorit ca sa intre in Compania Nationala Petrom, drumul ce a fost urmat nu a fost nicicum unul usor! Rafo Onesti a intampinat numeroase probleme la privatizare, trecand “prin mana” oamenilor de afaceri Ovidiu Tender, Marian Iancu, Corneliu Iacobov (fiecare dintre ei fiind acum “la racoarea penitenciarelor”… Iata, prin comentarii pline de multa amaraciune, cateva lucruri pe care le stiu toti despre Rafo:”Au inchis rafinaria intentionat ca sa nu mai fie concurenta si pentru a slabi economia nationala… Rafo a fost una din cele mai bune rafinarii scoala si sursa de specialisti pentru Teleajen si Midia … Totul dupa ‘90 era dictatura PDSR apoi PSD, care a manevrat modul de asa zisa privatizare in fond un jaf ca in majoritatea Ministerului Industriilor.Fie Iacubov,Tender ,Iancu toti au devalizat Rafo au facut datorii la stat cu ajutorul celor care faceau jocurile politice PSD. Au vandut in final celor care au luat-o sa spele niste bani si celor care povesteau frumos despre conversia Rafo!” Desi si-a platit toate datoriile catre stat (fapt “istoric”, nici o firma de o putere asa mare nereusind acest lucru!), Rafo nu a mai functionat din anul 2008! A sperat (si) la sustinerea Guvernului Emil Boc pentru a realiza un program de modernizare a instalatiilor – care a fost abandonat in urma cu cativa ani! – astfel ca rafinorii onesteni au vazut “cu ochii lor” cum politicul a sabotat economicul cat a putut, lasand in urma… miliardari si someri!
S-au dus si toate razele de speranta oferite salariatilor de la Rafo de grupul de oameni de afaceri din Republica Moldova deoarece acestia au reusit, intr-un termen foarte scurt- ca sa vanda rafinaria onesteana. In timp ce actionariatul s-a schimbat cu o mare repeziciune , nu s-a mai interesat nimeni de soarta angajatilor! Acestia au inaintat in instanta cereri pentru recuperarea salariilor neplatite! Desi unii salariati “au avut puterea” de a semna cereri de demisie inca din luna mai, pornind pe un drum nou in viata, in urma unor ample proteste care au avut loc zilele trecute, cei 364 angajati ai Rafo au incheiat un acord cu administratia care prevede concedierea lor colectiva. Asupra acestei deciziii s-ar putea reveni, daca patronatul va achita o parte din restantele salariale care ar depasi doua milioane de euro dar ceea ce e lucru cert – salariatii Rafo vor fi trimisi in somaj, potrivit unui program de concedieri colective! Semnarea protocolului, ce prevede disponibilizari in masa, s-a facut la presiunea salariatilor, in urma unei greve spontane desfasurate in ziua de 13 septembrie, timp de trei ore, pe platforma din fata sediului administrativ al societatii. Odata cu disponibilizarile colective, angajatii trimisi in somaj vor primi 12 salarii compensatorii, suma totala ce ar urma sa o incaseze, fara lefurile restante, ridicandu-se la 15.000 de lei. Sa vedem ce va mai urma!
