Cand zarurile au fost aruncate…

Au facut mare valva vorbele ambasadorului SUA la Chisinau, James Pettit la sarbatorirea a 25 de ani de suveranitate a Republicii Moldova. Acesta a mentionat ca “Republica Moldova trebuie sa ramana un stat suveran si independent, in cadrul unor granite sigure… Alaturarea Romaniei de exemplu, ca o cale de a intra in UE sau pentru orice alt motiv nu este o alegere practica si nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici in Moldova”. Iata cum priveste “nuantele” acestei declaratii publicistul Mihai Somanescu: “Aceste declaratii ale ambasadorului american de la Chisinau nu m-au surprins. Declaratiile au fost surprinzatoare doar pentru cei care traiesc in lumi care n-au legatura cu realitatea si/sau nu au inteles nimic din istorie. Toate suferintele exprimate in ultimele zile nu ar trebui sa ne impresioneze, decat in masura in care putem sa observam cat de multi oameni traiesc intr-o lume plasmuita de propria imaginatie, refuzand cu indarjire sa accepte realitatea… Inca mai e nevoie de clarificari? Dupa 20 de ani in care Statele Unite NU au miscat un deget in favoarea Unirii Basarabiei cu Tara si dupa ce reprezentantii lor ne transmit clar si raspicat ca «Moldova nu e Romania!» Cum sa mai ai nevoie de dumiriri pe subiectul interesului american fata de Basarabia, cand unul dintre cei mai importanti ganditorii ai lumii, analistul Robert Kaplan, spunea clar si raspicat la inceputul acestui an sa o lasam mai moale cu Unirea: «Cred ca nu ar functiona, pentru ca daca Moldova s-ar reuni cu Romania, Rusia nu ar avea de ales si ar anexa oficial Transnistria si ar lua o atitudine mult mai agresiva impotriva Moldovei» . Si Robert Kaplan e uns cu toate alifiile, a fost plimbat pe la Ateneu, pe la televiziuni, ca un mic guru…Si nu s-a ofticat nimeni! Tot in 2016 a fost opinia emisa de Centrul pentru Analiza Politicii Europene de la Washington, care mentiona ca «ideea latenta a Romaniei Mari poate sluji…Moscovei!» Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan ii adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: «Tear down this wall» – ceea ce s-a petrecut si, pe cale de consecinta, cele doua Germanii s-au reunificat, sub obladuirea inteligenta si vizionara a SUA… Americanii au actionat doar in acord cu rusii pentru caderea comunismului. Inclusiv in decembrie 1989, pe strazile din Romania. Practic, ca si in al doilea razboi, occidentalii ne spun simplu: «vreti pace cu rusii? Intelegeti-va cu ei». Sa remarcam ca niciodata, in ultimii 25 de ani, americanii nu ne-au spus ca ne vor ajuta, ca vor elibera Basarabia etc., etc… UNII au incercat sa convinga poporul roman de asta, mizand pe faptul ca simplele injuraturi aduse Rusiei ii vor aduce in pragul extazului pe-americani si vor dori sa moara pentru pamantul romanesc. Probabil ca, exasperati de faptul ca societatea romaneasca refuza sa priceapa ca SUA nu va sprijini o unire a Basarabiei cu Romania peste capul Rusiei, americanii au fost nevoiti sa foloseasca aceste sintagme dure despre «diferentele» dintre romani si moldoveni. P-asta, nici macar slugile de la Hotnews, Ziare.com sau Adevarul nu aveau cum s-o mai spele! Aceasta este realitatea frusta. Ne-am construit politica externa pe principiul: «sa fim cat mai slugarnici fata de americani, astfel nu va trebui sa facem noi nimic». Dar americanii sunt o natie razboinica: le place lupta, sunt agresivi. Un razboinic nu va aprecia si nu va respecta niciodata o sluga, un lingau, un las. Un razboinic va respecta doar un alt luptator. Dupa ce aliatul iti da o palma peste ochi, nu stai sa te intrebi filozofic «oare chiar mi-a dat o palma?», ci ii dai si tu una, dupa posibilitati. Ii arati ca nu accepti chiar orice. Asa a facut, bunaoara, Polonia acum cativa ani… In Romania 2016, nu (mai) are cine sa dea palme imparatilor vremelnici ai acestei lumi: cu totii stau cuminti, in genunchi, ca nu cumva licuriciul sa le auda respiratia. Ati auzit vreo soapta de la MAE? De la biroul premierului? Nimic. Nu sunt departe vremurile in care se va trece de la ignorarea celor care inca mai apara demnitatea nationala, la represiune asupra lor… Si aici e problema care apare peste tot: suntem o putere globala, ne intersectam cu toti. Nu e clar care sunt prioritatile noastre sau care ar trebui sa fie si nu e clar daca merita nivelul de efort necesar pentru a apara un anumit loc sau altul. SUA sunt intr-o pozitie tranzitionala in care incearca sa decida ce merita si ce nu merita sa faca. Romania, Polonia sau Cehia sunt tari care-si tin respiratia asteptand sa vada ce vom face noi”.