Pentru profunzimea patrunderii in universul cotidian, din ce in ce mai alert si mai imprevizibil, ne-am oprit la randurile scrise de jurnalista Ala Mutilica din Republica Moldova, care au aparut in “Expresul” de Ungheni: “Oamenii au ajuns sa nu mai pretuiasca nimic. Se vind foarte ieftin, poate chiar pentru nimic. Baietii nu mai respecta fetele. Fetele nu mai prea se respecta pe ele insile. Si in general, noi cam am uitat de «HOO!» Spunem tot ce ne vine pe gura si nu mai avem maniere. Suntem egoisti si nu ne mai pasa de cel de linga noi. Poate ca nu mai este la moda sa-i respecti pe ceilalti. Nu mai vrem sa respectam legea, asa ca ne facem noi legile noastre. In ziua de azi, a fi realizat implica acumularea unor lucruri exterioare, chiar daca psihicul este ros de nemultumiri de sine insusi. Uitam, sau poate nu stim, ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul doar atunci cind ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Cum este posibil ca cineva sa vorbeasca sus si tare despre iubire si armonie si, in acelasi timp, sa fie invidios pe succesul altuia? Cum se poate ca altcineva sa se considere plin de intelepciune, pozind intr-un reper de echilibru si maturitate pentru oamenii cu care lucreaza, si, in acelasi timp, sa aiba toane de «diva vesnic nemultumita», tot timpul gata de critica? Cum e posibil ca bunatatea si cruzimea, blindetea si cinismul, onestitatea si viclenia sa coexiste in aceeasi persoana? Si cum e posibil ca persoana sa se identifice doar cu latura «luminoasa » a propriei personalitati, negind-o vehement pe cea intunecata, desi toti cei din jur o vad?
Daca toti credem despre noi ca suntem buni, atunci unde mai sint oamenii rai, de fapt? Pai, se pare ca «cei rai» sunt peste tot in jurul nostru: pe strada, in trafic, uneori chiar si acasa. Se pare ca suntem inconjurati de nenumarati oameni nervosi, agresivi, care ne jignesc fara sa se gindeasca… Si cu toate astea, cred din toata inima ca am putea fi mult mai fericiti, daca incepem sa ne adunam curajul sa ne «uitam in oglinda», sa ne vedem si sa ne acceptam asa cum sintem – chiar si imperfecti! Cred ca exista intotdeauna solutii la probleme, daca mintea noastra e suficient de deschisa ca sa le caute. Nu iti poti schimba destinatia peste noapte, dar iti poti schimba directia peste noapte. Citeste, iubite cititor, aceste capitole si vezi ca nu e obligatoriu sa le parcurgi pe toate. Capitolul 1: Merg pe strada. Pe trotuar este o groapa adinca. Cad. Imi ia o vesnicie sa ies de acolo. E vina mea. Capitolul 2: Merg pe aceeasi strada. Cad in groapa din nou. Tot imi ia mult timp sa ies din ea. Nu e vina mea. Capitolul 3: Merg pe aceeasi strada. Cad in groapa din nou. Devine un obicei. E vina mea. Ies repede afara. Capitolul 4: Merg pe aceeasi strada si vad o groapa adinca pe trotuar. O ocolesc. Capitolul 5: Merg pe o strada diferita! (Atentie la capitolul 5.Nu e mai bine sa-ti schimbi directia?)
Morala: «Nimic nu se va schimba in viata noastra atita timp cit nu ne vom schimba propriul comportament. Ai grija de gindurile tale, pentru ca se vor transforma in vorbe. Ai grija de vorbele tale, pentru ca se vor transforma in fapte. Ai grija de faptele tale, pentru ca se vor transforma in obiceiuri. Ai grija de obiceiurile tale, pentru ca vor fi caracterul tau. Ai grija de caracterul tau, pentru ca el va influenta destinul tau!»