Variatiuni…

De aproape doua luni, dilema romanilor se-nvirte in jurul aceleeasi intrebari, precum cainele in jurul cozii: ce se naste greu, are chipul incruntat si ne da dureri de cap? Raspunsul: bugetul de criza, alcatuit (de, si) dupa chipul si asemanarea noilor guvernanti stationati la intersectia dirijata de indicatoarele Stanga-Dreapta. Sau viceversa. Oricum ar coti-o, directia e una incerta si, in afara de asigurarile primului-ministru cum ca n-avem a ne teme de surprize majore daca dam dovada de temperanta, celelalte asteptari sint aeriene, nebuloase ce plutesc intr-o mare de necunoscute. O singura certitudine in proiectul de buget ajuns, in sfirsit si deocamdata, in comisiile parlamentare: unii se vor indopa, altii vor ciuguli, iar cei mai multi vor inghiti in sec, impartindu-si resturile. Pentru ca asa a fost de cand lumea; cine are-n maini painea si cutitul isi taie feliile cele mai groase.
Deocamdata stam in asteptare punandu-ne nadejdile in cine stie ce minune…
De vreo sase decenii incoace, romanilor le este servita eterna varianta a salvarii de la colapsul economic national prin punerea in valoare a imensului potential agricol, cel care mai ales in perioada interbelica ne adusese tara la statutul de granar al Europei. Vechiul regim politic a incercat sa rezolve problema prin cooperativizarea productiei, in fapt o nationalizare a pamantului. A fost un prim dezastru al sistemului. Opera s-a desavarsit de catre guvernantii post-decembristi, care au desfiintat pur si simplu ceea ce, totusi, era bun si functiona, readucindu-l pe taran la conditia practicarii unei agriculturi de subzistenta, iar pe consumatorul traditional la cea de sclav al pietei libere dominata si controlata de importuri. Din aceasta perspectiva, se poate spune ca lucratura a fost perfecta: doar o treime din suprafetele arabile mai sint cultivate in prezent, pomicultura, practic, a fost desfiintata, zootehnia este in stare de colaps, iar peste 80 la suta din alimentele pe care le consumam sint de provenienta straina. Ceea ce inseamna falimentarea propriilor producatori si eforturi valutare considerabile. In timp ce criza ne rinjeste cu toata gura: in urmatoarele doua-trei decenii, cel putin zece judete situate in campia romana vor fi lovite de fenomenul desertificarii, semnele fiind deja vizibile in Dolj, Olt, Giurgiu. Este nevoie urgenta de programe de ameliorari si imbunatatiri funciare, ca si de reabilitarea si extinderea sistemului de irigatii, avertizeaza specialistii. Din cele circa noua milioane de hectare care beneficiau, pana la inceputul anilor ’90, de ploaia artificiala, mai sunt in stare de exploatare cel mult a zecea parte, fiind utilizate doar pentru trei – patru sute de mii de hectare… Nu sunt fonduri pentru exploatare, se justifica toti cei ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, pentru ca Executivul condus de Emil Boc sa propuna, prin bugetul aflat in dezbatere parlamentara, o solutie de-a dreptul miraculoasa: amenajarea, la sate, a peste cinci sute de baze si complexe sportive. Se introduc in circuit importante suprafete de teren, iar tineretul se leaga de glie. Optiune pe cit de originala, tot pe-atit de surprinzatoare. Dar care, totusi, nu ne da de mancare. Cu atat mai putin cu cat subventiile promise pentru agricultura in acest an au scazut, iar accesul pe piata al producatorilor autohtoni de lapte si branzeturi este restrictionat de reguli si obligativitati europene care le scot, nicidecum nu le baga banii in buzunare.
Dar agricultura continua sa ramana o tema prioritara pentru guvernanti. Cu variatiuni interminabile si lipsite de substanta. Au altii, de pe dinafara, grija de hrana noastra. Si, atata timp cat nu murim de foame, nu se vede nici un motiv de a ne lamenta…
Romanii sunt un popor de visatori. Intre visele lor cele mai frumoase, care le populeaza deopotriva zilele si noptile, a avea o casa, o vila, un apartament risca sa se transforme in obsesie. Iar aceasta in deceptie. Parafrazand titlul unui celebru film american, a deveni posesorul fericit al unei locuinte echivaleaza cu o aventura similara cu un vis prea indepartat. In conditiile in care una din sperantele rezolvarii sta in asteptarea sosirii momentului izbavitor al parintilor sau vreunei rude apropiate. Criza locuintelor a evoluat rapid de la faza acuta la cea cronica si nu se intrezaresc prea curand solutii pentru rezolvarea ei in pofida tentativelor de resuscitare pe fondul unor paradoxuri: ieftenirea constructiilor pe fondul scaderii numarului de solicitari. Exista si o explicatie la o asemenea evolutie atipica: accesul interzis sau extrem de anevoios, la sursele de finantare. Banca Nationala si-a reconfirmat masura de a mentine ridicata dobanda pe politica monetara, ceea ce echivaleaza cu scumpirea creditelor si un acces restrictiv si selectiv la fonduri. Aceasta va determina un blocaj serios si de durata pe piata imobiliara, care poate fi trimisa in colaps, au atentionat operatorii din domeniu, promotori de programe locative, agenti imobiliari si constructori…

* Desi au fost scrise in 2009 de vajnicul ziarist Mihai Buznea (care a intrat in presa in anul 1957!), aceste articole isi pastreaza actualitatea. Dincolo de aceasta vasta activitate evidentiem faptul ca in urma cu 25 de ani, Mihai Buznea, impreuna cu alti 10 redactori bacauani au infiintat ziarul “Desteptarea”, participand astfel la izbanda Revolutiei Romane.