Curaj si incredere

Intr-o pagina de jurnal numita “Cumpar curaj, vand amanari”, o “blogerita” nota: “Treci pe langa oameni si nu le vezi fetele, te uiti in oglinda si-ti vezi chipul dar nu te mai identifici cu el. Chiar ai devenit altcineva. Cineva care priveste in gol si in suflet si in oameni. Cu ochii secati de lacrimi catre un tavan imaginar, pentru ca nici macar pe cel din camera nu-l mai vezi. Si pentru ce? Asta e intrebarea pe care si-o pun toti cei din jur, cunoscatori sau nu, judecatori sau nu. Nici nu mai ai raspunsuri. Nici pentru tine macar. Nici intrebari nu-ti mai pui. Ce rost mai au? Nu fac decat sa dezgroape alte stari, dorinte niciodata implinite, incercari mereu ratate, ridicari nereusite, cercuri nesfarsite in care te invarti… Trecutul, continuarea si nuantele intermediare si le completeaza fiecare…” La aceste randuri triste tot internetul ofera si un “manifest pentru trezire”, in randurile caruia parca ne regasim. “Traim intr-o societate care incurajeaza lacomia, nevoile artificial create si consumul exagerat… Conducatorii statelor si ai guvernelor nu vor ca noi sa fim liberi si sa ne exprimam individualitatea ci trebuie sa ne aduca la un numitor comun prin sistemul de educatie si invatamant pentru a putea fi parte «a turmei» si astfel sa fim usor de controlat, subjugati de iluzia pe care ne-o ofera, sa traim ca niste roboti. Vor sa ne invrajbeasca si sa ne separe, vor sa credem ca altfel nu se poate… Insa sunt oameni care stiu sa-si foloseasca calitatile atat spre binele lor dar si spre binele celorlalti, oameni care pot schimba lumea, indivizi valorosi pentru evolutia umanitatii”.
In contextul actual, al zilelor pe care le traim, dupa efervescenta alegerilor prezidentiale, este de bun augur votul exprimat de majoritatea alegatorilor caci “e suficienta o strafulgerare pentru a initia procesul de trezire, iar acesta este ireversibil” (dupa cum nota analistul politic Eckart Tolle). Si “Manifestul pentru trezire” mai zice: “trezirea constiintei va fi exact ca un bulgare de zapada care se rostogoleste si se tot mareste antrenand tot mai multa zapada pana devine o avalansa!” Acum insa, lumina sarbatorilor de iarna ne bate cu putere in geam. Astfel ca, putem “aplica o reteta” adecvata zilelor care au mai ramas din acest an, asa cum a fost ea notata de o onesteanca (Liliana Marina Cercel), mare iubitoare a lucrurilor armonioase si trainice: “Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact un an! Fiecare zi se prepara separat: o parte munca, o parte liniste, o parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, o lingurita toleranta, un praf de bun simt si… o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug… Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata!”