
In cadrul ceremoniei propriu-zise, a mai existat inca un moment, si el cu totul remarcabil, cand textul Evangheliei a fost completat in mod stralucit, prin citirea, de catre parintele arhidiacon Ciprian Ignat, secretar eparhial, a unei noi meditatii lirice a Prea-Inaltului Arhiepiscop. Poemul, intitulat “Machiavelismul satanic”, este destul de vast, insa explicit, caci urmareste sa inlesneasca, prin intermediul versului, patrunderea, in mintea si in inima multimii, precum si intelegerea anumitor laturi, mai subtile, ale puterii si demnitatii, cu care Iisus respinge, pe rand, cu argument de adanca substanta teologica, toate cele trei ispitiri ale Diavolului. In acelasi scop, a fost citita, apoi, de catre preotul Ilarion Mata de la Asezamantul Filantropic “Stefan cel Mare” de la Harja (com. Oituz) si o interpretare teoretica a pricipalelor semnificatii ale meditatiei poetice.
Prima ispitire a fost invinsa printr-un raspuns remarcabil, citand chiar din “Sfanta Scriptura: “Este scris corect in lege ca omul poate via// Nu doar prin painea trupeasca, ci prin sfanta vorba sa.” Egoist si mandru, Diavolul insista “machiavelic” si incearca a doua ispitire, insa va primi, din nou, raspunsul corect, din Biblie, urmat si de o vehementa infruntare a “non-fiintei”: “Tu incerci prin viclenie sa patrunzi intru Esenta,// Insa vei ramane pururi in a ta nonexistenta.” Inzestrat cu perfidia-i incrancenata, Ingerul Cazut “se opinteste ” si pentru cea de-a treia incercare, nazuind izbanda, in cazul ca i-ar fi recunoscuta puterea, prin inchinare. Cel de-al treilea raspuns al lui Hristos este categoric si definitiv, cum se cuvenea sa fie dat unei “non-existente”: “Inapoia mea, satano, ca pe Dumnezeu urasti!//Lui i se cuvine slava si doar pe El sa-L slujesti.”
Cei care au avut bucuria sa participe la aceasta aleasa Sfanta Liturghie au fost rasplatiti insutit si inmiit. Extrem de rar se intampla ca o liturghie sa fie sustinuta de un cor profesionist de preoti, sub conducerea daruitului preot Adrian Topa, cor alcatuit doar din voci experte, pe care numai corul ingerilor l-ar mai putea intrece.
La final, parintele protopop Constantin Alupei a multumit, in numele sau si al clerului onestean, Intaistatatorului lor, pentru participare si pentru invatarile din cuvantul de incheiere, prin care a accentuat ca anul care incepe trebuie sa fie dedicat “milei Domunlui”, precum si comemorarii a 100 de ani de la intrarea Romaniei in Cel de-al Doilea Razboi Mondial. Totodata, au fost adresate multumiri si gazdelor, pentru generoasa lor primire, in special, parintelui Constantin Codreanu. Locul ales construirii acestei manastiri reprezinta o adevarata “oaza spirituala” pe Valea Oituzului, zona incarcata de istorie si cultura romaneasca, potrivita pentru a fi initiate, aici, in decursul anului comemorativ, multe si variate actiuni social-filantropice si misionar-culturale.
Prof. Valeria Soucaliuc, Onesti






