Pe liste sunt aceiasi, din patru in patru ani. Daca nu ei, atunci finii, cumetrii, cumnatii, sotii sau sotiile. In ultima instanta, retardatii care pot fi manipulati usor, santajabilii, patatii, cei care pot fi agatati cu „stiu ce-ai facut atunci”, „stiu cum ai facut banii aia”, „stiu cum ai obtinut contractul / terenul ala”, „daca vrei sa nu renunti la stilul de viata, atunci…”, parvenitii. Fiecare stie ceva compromitator despre fiecare, fiecare e sclavul cuiva, pentru ca toti s-au infruptat din ce nu era al lor, ci al contribuabilului. O conspiratie a jecmanelii celui sarac.
Totul trebuie controlat, asa ca in esaloanele trei si patru sunt angajate rudele sarace / mai fara studii / mai de la tara. Listele cu membri de partid se completeaza facand un responsabil pe institutie, cu formularul circuland din birou in birou, din om in om. Cine nu-si da CNP-ul si nu se semneaza, e luat la ochi. Asa ca toti semneaza, chiar daca au semnat si pe alte liste, ale altora. Nu stiu ca nu e legal.
Banii se colecteaza de la cei multi si se impart in retea. Daca e licitatie si vine unul singur, o ia cu valoare peste valoarea estimata. Daca vor sa controleze totul, chiar daca nu au fonduri, spun ca valoarea estimata e intre 1 leu si un milion. Daca o ia cine nu trebuie, contractul e pe un leu. Daca o ia destinatarul din retea, contractul e pe +1 milion. Castigatorul dedicatiei nu suge niciodata suficient. Dupa ce ia „licitatia”, primeste utilaje ale unei societati publice, aproape gratis. Banii care trebuie stransi sunt multi, si nu doar pentru ca vin alegerile.
Nimeni nu risca nimic. Parchetul e impanzit de retea. In 23 ani de democratie, nici macar un caz de coruptie extras din retea. Reteaua e protejata, da ordine prin institutii, iar un control e suficient sa-i reaminteasca oricui ca reteaua nu moare, se transforma. Reteaua e protejata, pentru ca produce pentru mai sus, reteaua superioara. Cotizeaza, uman si material. Cantitativ. Cu voturi si bani.
Reteaua stie ca puterea nu se scapa din mana, se paseaza unei alte generatii. Cei vechi sunt convinsi cu greu ca si-au facut plinul, dar sunt convinsi intr-un final. Altfel, ne intoarcem de unde am plecat: „stiu cum ai facut ce-ai facut”.
Presa nu exista, ca fond. Ca forma, exista niste intretinuti de inteles, care copiaza si semneaza texte bune inainte de 1989. Nu-s de acuzat, ci de plans, oamenii trebuie sa traiasca. Mai e cate unul caruia i se umfla ranza de personalitate, uitand ca, in tabloul general, e nimeni. Ziaristii adevarati, in schimb, sunt sunati / tatonati, mai mult prin intermediari, aproape niciodata direct. Coafura rezista insa, chiar si in conditiile retelei.
Opozitia cu functie publica e mana moarta, pentru ca a supt din retea, e platita de retea sau cointeresata / mituita, prin cateva fete care mimeaza „nu”. Expiratii din opozitie stiu ca isi trag ultima suflare si prefera un taras gelatinos unei retrageri demne sau unei pocairi sincere. Vremurile se schimba oricum, iar finalul e, ca de obicei, favorabil celor multi si saraci. Mai tarziu decat e normal, dar asa va fi.
Opozitia e in alta parte. In fiecare care s-a simtit furat de retea, si sunt foarte multi. In fiecare grup e cineva care tradeaza reteaua, pentru ca nu mai suporta jupuirea, iar reteaua stie, dar n-are leac, pentru ca acesti tradatori nici n-au furat si nici nu intentioneaza. Unii vorbesc, cei mai multi nu, dar foarte multi gandesc, iar retelei nu-i convin oamenii care gandesc.
Orice asemanare cu Onestiul nu e intamplatoare, iar adresa pentru cei furati ramane aceeasi: redactie@onestiexpres.ro.
