Copilul meu are handicap grav! Nu-s bani si, in plus, nici n-ai studii
In Romania lui 2013, mamele copiilor cu handicap sever sunt condamnate fara numar. Nenorocirea suprema pe care o poate trai un om, de a-si vedea zilnic copilul bolnav, absent si imobilizat, e amplificata de neajunsuri si de un stat „nepasator si rece”. O mama care poarta de grija secunda cu secunda unui copil incapabil sa duca lingura la gura trebuie sa aiba studii pentru a fi angajata ca asistent persoanal, pentru a putea beneficia la randul ei de asistenta medicala gratuita si pentru „a-i merge vechimea”. Daca n-au studii, legea-i clara pentru mamele batute de soarta: n-au ce cauta pe statele de plata ale primariilor, institutii responsabile cu angajarea asistentilor personali ai persoanelor cu handicap, iar daca au, ghinion: nu sunt bani pentre plata salariilor si contributiilor la stat.
Mihaela si Mariana, doua mame condamnate. Si de soarta, si de stat
Pe Mihaela, o mama de 25 ani din Prajoaia – Livezi am cunoscut-o in ianuarie. Era disperata, dupa ce fusese pacalita de o asociatie care numai umanitara nu s-a dovedit a fi, care i-a promis ca va strange fonduri pentru fetita ei cea mica, Andreea-Elena. O fetita firava, blonda, frumoasa, cu ochii veseli, dar bolnava, diagnosticata cu epilepsie, retard sever, distrofie, tetrapareza flasco-spastica, microcefalie congenitala, iar lista continua pana la noua tipuri de afectiuni. Mihaela nu se poate opri din plans. Lunile trec, starea de sanatate a Andreei inregistreaza imbunatatiri greu sesizabile, iar nevoile sunt din ce in ce mai mari. Sotul ei, Visinel, are cinci clase, e necalificat si nu are un loc de munca stabil. Acum, in august, mai merge cu ziua la scos cartofi pentru 50 lei, iar ceilalti doi copii, Narcisa si Andrei, trebuie pregatiti pentru primul clopotel. 
Veniturile familiei lor se reduc, conform spuselor Mihaelei, la alocatiile copiilor si la indemnizatia de 610 lei pe care o primeste de la Primaria Livezi pentru fetita cea mica, cu handicap. „Am fost in Bacau, la asistenta personala pentru copii cu dizabilitati (n.red. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului – DGASPC Bacau ) si mi s-a spus acolo ca pot sa fiu angajata, ca sunt in fortele de munca, pentru ca am 25 ani, si sunt buna de munca, dar din cauza fetitei, ca este cum o vedeti, nu pot sa ma duc sa lucrez. Mi-o dat la mana un cupon, dar cand am venit aici la Primarie, am vorbit cu asistenta (n. red. asistentul social) si cu secretarul, mi-au spus ca nu ma pot angaja ca asistent personal al fetitei pentru ca nu sunt fonduri. Eu am mai intrebat in stanga si-n dreapta si mi s-a spus ca se fac angajari, dar aici nu se fac, ca nu au fonduri. Bine ca pentru Ziua Bradului au fonduri. Judecati dumneavostra daca eu cu fetita mea, care are doi ani si opt luni, pot sa ma duc eu undeva sa lucrez”, ne-a spus Mihaela durerea ei. O durere care nu e doar a ei in Prajoaia.
La cateva case, o alta mama traieste suferinte asemanatoare cu ale Mihaelei, si le traieste de aproape treizeci de ani, de cand a nascut-o pe Crenguta, un om absent cu totul, intr-un corp de femeie greu si macinat de boli neiertatoare. La 29 ani, Crenguta nu stie nimic de ea. Mama ei, Mariana Costandache, o femeie de 57 ani, o hraneste si acum cu lingurita, o spala si o imbraca. N-a avut niciodata un loc de munca. Toata viata a trait pentru fata ei, pe care a ingrijit-o cum a considerat ea ca-i mai bine. Acum incaseaza pentru Crenguta o indemnizatie de 610 lei de la Primarie, dar nu e angajata ca asistent personal, cum a fost pana acum trei ani. Ea, ca si Mihaela, nu e asigurata in niciun fel.
„Acum iau sase milioane (n.red. 610 lei), un supliment pentru copii, nu pentru noi care insotim copiii, eu nu pot merge la munca, pentru ca trebuie sa-i dau cu lingurita sa manance, rupe hainele de pe ea, face crize. Cat face crize, daca nu e nimeni acasa se tranteste cu capul de pereti, nici de vazut nu vede bine. Cu astea sase milioane chiar nu ma pot descurca si fereasca Dumnezeu sa ma imbolnavesc, pentru ca eu trebuie sa platesc daca ma duc la spital, n-am nicio asigurare, nimic” s-a plans si Mariana. „Eu trebuie sa merg in fiecare luna la Targu Mures, la Onesti, la Bacau, medicamente, tratamente, injectabile, cine are grija de ea? Trebuie hranita, schimbata, supravegheata, nu eu trebuie sa le fac pe toate? Daca eu ma imbolnavesc, nu pot sa ma duc la un spital pentru ca nu sunt asigurata. Am nevoie si eu de carte de munca, sa-mi mearga vechimea”, a adus si Mihaela in discutie problema asigurarilor, de care nu are cum sa beneficieze, daca nu e angajata.
Cu legea si bugetu-n maini e simplu: N-are studii, nu sunt bani!
Primaria Livezi nu are angajat niciun asistent personal. Nu sunt bani. Plateste, in schimb, lunar, persoanelor cu handicap o indemnizatie de 610 lei. Conform legii, ne-a explicat Alina Iftode, purtator de cuvant la DGASPC Bacau, persoana cu handicap nu poate beneficia si de indemnizatie si de asistent personal angajat la primarie. Trebuie ori, ori. „Asa, persoana cu handicap poate sa aleaga pe cine sa plateasca pentru a o ingriji”, a declarat pentru Onesti Expres primarul comunei Livezi, Gioni Craciun. Tot asa insa, primariile nu trebuie sa plateasca contributii la stat, contributii care le-ar asigura Mihaelei si Marianei dreptul la asistenta medicala gratuita. „Mihaela a depus o cerere la DGASPC, prin care solicita incadrarea ei ca si asistent personal. In luna a patra 2013, cand a fost la Comisie cu fata, Mihaela a optat pentru indemnizatie. Fondurile pe care noi le avem la Primarie ne permit sa achitam doar indemnizatia prevazuta la articolul 42 din Legea 48, nu asistentii personali”, ne-a subliniat Dana Ionescu, asistent social la Primaria Livezi, iar primarul a adaugat ca „bugetul propriu-zis nu permite angajarea acestor persoane, pentru ca angajarea lor implica virarile la stat (n.red. contributiile de asigurari sociale), care inseamna o cheltuiala in plus”.
Iar cheltuielile cu asistentii personali nu se opresc doar la contributii, a mai explicat Dana Ionescu. Cei care vor sa fie asistenti, chiar si pentru copiii lor, trebuie sa aiba „sapte-opt clase”, dupa care trebuie sa urmeze cursuri de specialitate, pe care tot primariile ar trebuie sa le plateasca, si nici pentru asa ceva nu sunt bani. „Din doi in doi ani ar trebui sa mearga la instruiri, iar asta inseamna cheltuieli in plus pentru Primarie”, si-a intarit afirmatiile doamna Ionescu.
Cand oamenii necajiti nu-s vazuti doar prin sumele din buget, exista solutii
Situatia nu e cu mult diferita nici in ograda altor primarii din judet. Bani vin putini de la bugetul de stat pentru nevoile sociale, din sumele defalcate din TVA, insa primari precum cei din Helegiu si Dofteana au gasit resurse si pentru a incadra asistenti personali. „Noi platim treizeci si patru de indemnizatii, dar avem si 11 asistenti personali angajati. La familiile cu minori am incercat sa gasesc solutii, pentru a le incadra insotitori, in special pe unul din parinti, pentru a putea beneficia si ei de asistenta medicala gratuita”, a declarat pentru Onesti Expres Mihaela Badic. La Dofteana, la fel. Primaria plateste optzeci de indemnizatii si sapte salarii. „Noi le-am incadrat asistenti personali persoanelor cu handicap foarte grav, imobilizate la pat, greu deplasabile. Unei femei foarte bolnave din sat, singura pe lume, chiar i-am angajat un asistent personal cu care nu are nicio legatura de sange, dar trebuia sa facem ceva pentru ea”, ne-a declarat Ioan Bujor, primarul comunei Dofteana.
Gioni Craciun centreaza spre Guvern
„Daca vom primi mai multi bani de la buget pentru persoanele cu handicap, cu siguranta vom angaja asistenti personali, macar pentru o parte a persoanelor cu handicap din comuna”, a subliniat primarul comunei Livezi, Gioni Craciun. Intre timp, cu bani de la bugetul local, e marcata „Ziua Bradului”. „Cam 20 000 lei” a alocat Consiliul Local Livezi pentru serbarea comunei, programata pentru duminica, 1 septembrie, o serbare unde au fost invitati, printre altii, Axinte de la Vacanta Mare, George Cojocarescu si Sorinel Copilul de Aur.
Teodora Ciuraru
#1 : 10/06/2015, 14:10
