aBadia” Ioan Marinel a plecat la cer

In ziua de 20 ianuarie a acestei napraznice ierni, inima preotului Ioan Marinel, cunoscut in tot tinutul Bacaului, a incetat sa mai bata. Nascut pe plaiurile Casinului la data de 10 iulie 1926, avand ca parinti pe Gheorghe si Maria Soroiu, la varsta de un an si jumatate a fost infiat de catre familia Gheorghe Cristea Marinel si Marina, una din cele mai instarite in zona. In anul 1934 a inceput cursurile scolare din satul Casin, in acea perioada fiind construita si primaria comunei, de la constructia ei purtand pana la moarte un semn, fiind stropit cu var stins. Despre anii de la Scoala Casin, unde a avut invatatori pe Ion Oprea si Vasile Cimpoia, preotul Ioan Marinel isi amintea mereu de “placa cu un creion de grafit pe care scria si de abecedarul pe care l-a pastrat toata viata. La Gimnaziul din Targu Ocna a invatat in anul scolar 1939/1940, vitregia razboiului inchizand aceasta scoala. In anul 1940 a inceput sa urmeze Seminarul Teologic Roman pe care l-a absolvit in 1948. Datorita faptului ca i-a ajutat pe seminaristii anticomunisti in anul 1948 a fost arestat de catre securitate, impreuna cu alti 24 de colegi (intre ei si Iustin Parvu, acum staret la Manastirea Petru Voda.). La inchisoarea de la Gherla i-a cunoscut pe Iuliu Maniu si pe Dinu Bratianu. Pedeapsa si-a ispasit-o si la Suceava, Jilava si la Canalul Dunare – Marea Neagra, aici cunoscandu-l pe Corneliu Coposu. Eliberat printr-un decret dat de Gheorghe Gheorghiu Dej in anul 1951, la 14 septembrie in acelasi an a primit taina preotiei. A fost trimis preot misionar in Bihor si a activat in multe parohii de greco-catolici (la Suplacu de Barcau, Borjeu, Chiribis, Marghita si Marginea Bihorului). In aceasta zona a reantors la credinta ortodoxa mii de credinciosi iar in satul Marginea Bihorului a sfintit o biserica impreuna cu patriarhul Romaniei, Iustinian Marina. In Ardeal a mai activat la parohiile din localitatile maramuresene Ocna Sugatag si Turt iar in 1959 s-a reintors in Moldova, unde, in com. Dagata (jud. Iasi), a construit o biserica noua. In anul 1963 autoritatile comuniste l-au adus pe preotul Ioan Marinel la Casin cu gandul perfid “de a sprijini actiunea de colectivizare”, in fond dorindu-se a fi discreditata biserica si preotia. In acei ani el a fost in audienta la asprul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej caruia “i-a imbunat inima” ca in satul Lupesti, in loc de camin cultural sa fie construita o biserica, lucru ce s-a implinit. Eforturile sale pe plan religios “au fost rasplatite” in 1965 de autoritatile comuniste cu oprirea de a mai sluji cele sfinte, fiind suspendat ca preot si incadrat contabil la UMTF Onesti. Apoi a fost trimis ca preot in parohiile Blaga si Borsani iar din 1984 in satul Deleni (jud. Vaslui), unde a sprijinit pictarea unei biserici intre maracini, ea fiind sfintita si intarita cu ziduri jur – imprejur. In aceeasi zona a contribuit la pictarea bisericii din satul Moreni, care a devenit manastire. Dupa 1977 a activat ca preot la Manastirea Casin, unde ctitoria voievodala de aici, a domnitorului Moldovei, Gheorghe Stefan era grav afectata in urma cutremurului, putandu-se vedea afara din altar. Sub coordonarea arhitectului sef al Romaniei a intarit clopotnita, absida altarului sI peretii laterali. Pentru a o reconstrui si intari aceasta biserica – monument istoric a plecat la Resita de unde a adus mai multe vagoane de fier beton, ce a fost folosit si de catre alte biserici afectate de urgia naturii. El a mai slujit in parohiile Helegiu, Balaneasa dar si la Borsani (in com. Cotofanesti), unde a intarit biserica acestui sat. Din anul 1995 pana in 2001(cand, iesind la pensie, a predat stafeta preotului Daniel Iordan), parintele Ioan Marinel a schimbat fata bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din satul natal, innoind acesteia clopotnita si acoperisul.

Regrete pentru cucernicul preot Marinel

Despartirea de acest duhovnic a fost cuprinsa de o durere fara margini. Sute de credinciosi din zona si-au luat ramas bun de la acest venerabil preot. Locuitorii satelor de pe Valea Casinului ii pastreaza imaginea unui preot deosebit de darnic cu credinciosii, “autocritic cu el” si descurajant de sincer si foarte generos. In constiinta oamenilor preotul Ioan Marinel a ramas ca “in toate locurile sfintite de el pentru ridicarea de fantani s-a gasit apa” iar pe casuneni ii mustra facand “criticile a gluma”. Pe ultimul drum “badia Marinel” (cum ii spuneau toti preotii de pe Valea Casinului,pentru care a fost un bun povatuitor), a fost condus de un sobor de 30 de preoti, in mijlocul lor fiind preotii Dumitru Ciubotaru (fost protopop al Protopopiatului Targu Ocna) si Constantin Alupei (protoiereu al Protoieriei Onesti). “Prin vamile vazduhului, pe un frig napraznic s-a savarsit din viata preotul Ioan Marinel, un om deschis, inzestrat cu darul slujbei si privegherii de Dumnezeu. El a fost un slujitor de o demnitate deosebita, un om de mare cinste, iubit de toata lumea”, a mentionat preotul Dumitru Ciubotaru. Cu cuvinte scaldate in lacrimi, ce au dat glas unei mari dureri parintele Constantin Alupei l-a evocat pe preotul Ioan Marinel, declarand: “Sfarsitul sau a venit ca un fulger, dupa 59 de ani de slujire in preotie. In viata sa de 84 de ani el s-a bucurat de cea mai inalta lucrare in care a fost investit – preotia, de obarsie divina. El a fost un preot deschis, ce a stiut sa tina la demnitatea acestei misiuni.
[ad#stire] Vocea lui a fost inconfundabila si ea ramane ca un ecou pentru cei care l-au ascultat!”. Cu glasul tanguit in durere, preotul Marius Cojocaru din Casin a marturisit: “Pentru mai tinerii preoti de pe Valea Casinului, parintele Ioan Marinel a fost un real sprijin in toate actiunile, un bun duhovnic (multi preoti spovedindu-se lui, la fel ca si numerosi oameni, unii cu functii diferite). Pe multi bolnavi i-a vindecat, intarindu-i in credinta. A fost un preot slobod, dar nu dupa aceasta se judeca activitatea unui preot ci dupa fapte. Pentru unii a fost un neinteles, dar pentru noi a fost un preot smerit, de la care am putut invata puterea iertarii. Pentru preoti, enoriasi si pentru fiii sai, Gicu (inginer) si Nadia (cadru la Centrul de Calcul Bacau), a lasat un gol sufletesc pe care doar multele amintiri vor incerca sa il umple”.

Ion Moraru