Copii umiliti pentru neputinta parintilor

Numarul copiilor care sunt dusi in Italia si Spania, la munca, sau se nasc acolo si sunt uitati in spital e in crestere. Cauza principala e saracia. Unii fura si cersesc din cauza ca sunt chinuiti de foame, altii sunt obligati de adulti asa produca” bani.

Ratacesc pe strazile din Torino, spunandu-si povestile jumatate cantat, jumatate jeluit, incercand sa-i induioseze pe straini. Au invatat sa-si ascunda un picior sau sa faca pe orbii. Fiecare banut e inca o garantie ca diseara nu vor fi paruiti, izbiti, injurati. Copii flamanzi si batuti, copii profund nefericiti, despre care aflam din stirile TV, asa de putin magulitoare la adresa romanilor. Fie ca s-au nascut in Bacau, Onesti sau Tg. Ocna, fie ca vin dintr-un catun de pe Valea Trotusului, acesti copii sunt marcati de acelasi flagel: saracia. Lipsa banilor si a educatiei stau la baza altor rele: consum de alcool, violenta, abuz, abandon. In atentia Centrului de consiliere din cadrul DGASPC Bacau au ajuns, anul trecut, 107 copii cu unul sau ambii parinti aflati in strainatate. 20 dintre acestia au fost gasiti pe teritoriul altor tari, unde erau exploatati sau abandonati. “De cele mai multe ori, copiii parasesc tara impreuna cu parintii, afirma Sorin Brasoveanu, directorul DGASPC. Pe parcursul sederii, din cauza ca adultii nu detin acte legale de munca, minorii ajung in diverse situatii periculoase. Ei pot fi traficati, obligati sa cerseasca si sa se prostitueze sau sunt angrenati in activitati infractionale.”

Copiii mici sunt greu de repatriat

Peste 75 la suta dintre acesti copii au fost depistati in Italia, iar ceilalti in Spania, Germania, Franta si Ungaria. Pe fondul crizei economice, numarul minorilor traficati sau parasiti in alte tari a crescut constant in ultimii doi ani, iar in 2010, intr-o singura luna, au fost identificati doi adolescenti din judetul Bacau: Stefan era neinsotit si fara adapost, iar Alina, exploatata sexual. Doar 3 din cei 22 de copii din judetul Bacau au fost repatriati si se afla in grija familiei. Dorina Jipa, sef centru, arata ca repatrierile se solutioneaza “cu multa intarziere si cu interventii la nivelul consulatelor”, mai ales in cazul copiilor mici, cu varsta de pana la doi ani, care sunt preluati cu multa usurinta de catre autoritatile straine. [ad#stire] In cazul lor, “statul respectiv intreprinde demersuri pentru deschiderea procedurii de adoptie”, profitand de faptul ca parintii naturali sunt saraci si nu au acte legale. Repatrierea e mult mai rapida in cazul minorilor care savarsesc fapte penale sau au tulburari de comportament.

Silvia Patrascanu