Inconjurat de carti si de diferite documente si fotografii vechi, profesorul Victor Marinovici traieste istoria meleagurilor onestene cu un patos rar intalnit. Acestor locuri el le-a inchinat rodul cercetarilor sale, care a fost adunat in trei volume de istorie locala si in prezentarea mai multor expozitii cu numeroase obiecte de muzeu. Despre istoria onesteana, ca o traire continua, am legat dialogul cu profesorul Victor Marinovici.
Cand ati cunoscut Onestiul?
in urma cu 42 de ani, dupa absolvirea facultatii. Copiii de azi isi imagineaza poate altfel Onestiul, dar atunci era o localitate in care se mai gaseau case invelite cu carton ori acoperite cu sindila. Pe unde este acum Satul Catolic era o mlastina, loc caruia ii spunea abroscarie”. in Stramutati insa strazile erau pietruite iar acest cartier avea retea de apa potabila.
Fiind profesor de istorie, v-ati aplecat si asupra cercetarii a numeroase documente…
Da. La Scoala Nr. 1, care a fost construita in anul 1960 (ea fiind “cea mai veche scoala noua” din Onesti), am gasit numeroase lucruri in arhiva. Aceasta institutie de invatamant a preluat si prima scoala din Onesti, care a fost infiintata in urma cu 145 de ani. Despre vechea scoala onesteana am studiat documente la Biblioteca Academiei Romane din Bucuresti si la Arhivele Statului din Bacau. Am descoperit astfel ca intre anii 1950-1955 in Onesti a fost o scoala in limba maghiara – “Scoala Nr. 2″. Am adunat si fotografii cu casele vechi, precum si cu constructia primelor blocuri de locuit, multe din aceste imagini fiind expuse intr-o expozitie permanenta (aOnesti, la rascruce de vremuri”), la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti”. Am studiat si adunand marturii ale istoriei acestor locuri, mi-am platit o datorie fata de orasul unde am activat timp de 30 de ani ca profesor la Scoala Nr. 1. intre anii 1967-1978 am fost profesor de istorie si director pentru o perioada la Scoala Bogdanesti.
Ati scris mai multe carti de istorie locala. Ce va indemnat la acest lucru si cum se numesc cartile?
in timpul cercetarilor pe care le-am efectuat am putut pune cap la cap niste fapte care pareau obisnuite sau necunoscute. Despre prima scoala sateasca din judet, care a fost la Bogdana inainte de Reforma lui Alexandru Ioan Cuza am scris in volumul “Vechea scoala onesteana”. Am mai realizat o monografie anuar numita “Scoala Nr. 1 Onesti, 1960-2000”, iar despre epoca moderna pe aceste meleaguri am scris cartea “Din istoria onesteana (1821-1916)”. Trebuie sa mentionez ca despre istoria scolilor onestene au mai aparut cateva volume. Este vorba de un anuar al Liceului “Nadia Comaneci” (realizat de prof. Ioana Adobricai), o carte despre Colegiul Tehnic aPetru Poni” a realizat colegul meu, prof. Dan Nicula, iar regretatul Gheorghe T. Mocanu a cules date din arhivele scolare onestene.
A fost Onestiul un loc unde istoria a avut locul sau de cinste in viata comunitatii?
In mod sigur, da. Fara a fi capitala de judet in Onesti a fost filiala a Societatii de stiinte Istorice. Ea a fost intemeiata de prof. dr. Mihai Hrisca si aici aveau loc sesiuni nationale de comunicari. Un om care a facut foarte mult bine Onestiului a fost prof. Constantin Eminovici, care a aranjat colectiile Muzeului de Istorie a municipiului. Apoi si arhitectul Primariei Onesti, regretatul Cosmin Ciurea a reusit sa faca lucruri deosebite: fantana arteziana din Parcul municipal precum si fantanile din inox din Piata Catedralei Ortodoxe.
Ce va leaga de elevii carora le-ati insuflat pasiunea istoriei, de colegii profesori de istorie si de tinerii de azi, cei care se incumeta sa studieze istoria?
[ad#stire] Relatia mea cu elevii s-a bazat pe respect, care a fost unul reciproc. Unii au devenit pasionati de istorie si desi nu au facut o profesie din istorie, ea le-a folosit la cultura si educatia lor. Masura muncii mele au dat-o elevii, dar si cartile pe care le-am scris. Un elev de al meu, Dorel Puscasu, de la Scoala Bogdanesti, a luat premiul II pe tara, in anul 1978, la o sesiune de comunicari ce a avut loc la Iasi, iar Cornel Carp a certificat pasiunea pentru istorie devenind sef al arhivelor militare. Eu am fost student al marelui istoric Constantin C. Giurascu, un om foarte apropiat si respectat de tineri. Cu colegii mei, profesorii de istorie am colaborat bine, ne-am sfatuit si ne-am ajutat atat profesional cat si stiintific. Acum ma gandesc tot timpul la tineri. Ei trebuie sa cerceteze fiindca cei care vin dupa noi trebuie sa stie. Istoria este una singura dar este scrisa si citita subiectiv. O lucrare serioasa se bazeaza pe izvoare.
A consemnat Ion Moraru
#17 : 04/04/2014, 19:01
Ultima modificare: 05/04/2014, 08:41 – user
#16 : 04/02/2013, 21:47
#15 : 15/11/2012, 21:27
#14 : 12/10/2012, 11:48
#13 : 02/06/2012, 11:54
#12 : 22/06/2011, 23:29
#11 : 24/03/2011, 05:08
#10 : 15/03/2011, 14:54
#9 : 15/03/2011, 13:17
#8 : 27/09/2010, 09:10
#7 : 16/08/2010, 15:18
#6 : 18/07/2010, 14:21
#5 : 17/06/2010, 15:49
#4 : 26/05/2010, 13:45
#3 : 18/12/2009, 10:47
#2 : 18/12/2009, 05:56
#1 : 18/11/2009, 15:45