“Este o bucurie sa intalnesti fiinte multumite de ceea ce au realizat, cu o viata in care binele, frumosul le-au innobilat sufletul. Si eu am avut fericirea sa descoper o persoana careia ii pot spune cu sinceritate: «Doamna, imbatraniti frumos!» Ea m-a facut sa ma intorc spre anii de demult, sa retraiesc clipe minunate, petrecute ca eleva la Scoala din Basesti. Cu ajutorul ei, am admirat, privind fotografiile pe care mi le-a trimis, chipurile dragi noua, ale celor care ne-au indrumat pasii cu rabdare, ajutandu-ne sa alegem calea cea mai buna in viata – profesorii nostri de la Scoala Basesti. Cu ajutorul ei am revazut, in fotografie «Junimea anilor 1936», Scoala din Haineala, odaita aceea in care invatau cele patru clase, de baieti si fete. Fotografia aceasta a reinviat, in mintea mea, clipe deosebite, care mi-au marcat frumosii ani ai copilariei” Acestor cuvinte inscrise de profesoara Elena Hagima Ciobanu din Onesti , in umbra carora palpaie flacara dar si lumina, “rasaritul” si fericirea retrairii celor mai frumoase amintiri li se adauga cele ale Iulianei Timaru, autoare “a unei carti de capatai” pentru meleagurile bacauane scaldate in oglinda de apa a Tazlaului Mare – “Scoala Rurala Mixta Basesti (1866 – 2013)” . Pe pagina de “Introducere” a acestei carti ea noteaza: “Istoria scolii din satul Basesti, pe Tazlaul Mare, este o tentativa de reactivare, de reasezare a memoriei si a timpului pentru cei ce i-au trecut pragul de-a lungul existentei sale, ce a depasit 100 de ani. Aceasta «definitie», aceasta speranta de cunoastere a dimensiunilor umane si educationale de-a lungul timpurilor este punctul de plecare in elaborarea acestei monografii. Istoria scolii noastre trebuie sa ne aminteasca de copilaria petrecuta in satul Basesti, in fata cartilor, cu dorinta nesecata de a ne insusi cat mai multe cunostinte necesare in lungul drum ce-l vom parcurge prin viata. Pe aceasta temelie formata aici, la Scoala Basesti, am cladit, cum ne-am priceput fiecare, «o cetate» necesara fiecarui individ, unde sa-si ocroteasca familia si sa contribuie la bunastarea societatii romanesti”. In indemnul cunoscutului proverb “apa vine la matca ei”, condeiul “sprintar” al Iulianei Timaru s-a lasat purtat de gandurile unui suflet incarcat de profunzime si a insemnat:” Parcurgand mii de pagini de documente vechi simti ca alergi peste ani, ca dezvelesti cu sufletul randuri peste care s-a asternut farmecul si taina veacurilor. Cu fiecare fila aduci secolele mai aproape. Uneori clipa-ti este rasfatata de darul acestora iar patrunderea in framantarile veacurilor trecute este un vesmant cu peceti de traire unde textele te conduc spre inaltari cu adevarat miraculoase. Te apropii incet, incet de chipurile celor care au fost si peste care s-a asternut uitarea. Implicare sentimentala pentru ca in limpezimea cuvintelor inlantuite simti ca te contopesti cu oamenii de atunci si incerci sa-i aduci sub lupa prezentului, pentru neuitare si preacinstire.” Ceea ce urmeaza dupa “Introducere” s-ar putea strange, cu ofranda a sufletului si cu preamarire intr-un “Letopiset” al scolii romanesti, de la inceputurile sale. Fara a pregeta vre- unui efort autoarea realizeaza o incursiune in intreg tinutul Moldovei, pentru a prezenta “Evolutia invatamantului”. Se gasesc marturii in aceasta carte despre “Asezamantul pentru reorganizarea invataturilor publice in Principatul Moldovei” (din iunie 1851) dar si despre “tidule” si “liste a stiutorilor de carte”, totul fiind infrumusetat cu fotografii ale vremii si cu alte si alte proverbe povatuitoare (“Fiecare cauta icoana la care sa se inchine” , “Timpul care a trecut nu se mai reintoarce”).
Din vremuri de demult…
Asemeni unei privelisti de pe o inaltime, de unde se zaresc “radacinile timpului” apare intre paginile acestui volum “Istoricul satului Basesti”, asezat in depresiunea subcarpatica a Tazlaului Mare, pe malul stang al raului. Odata cu Actul Domnesc dat la Suceava in ziua de 8 iunie 1443 de Stefan Voievod intalnim si “marturia hotarnica” din anul 1777 facuta din porunca domnitorului Dimitrie Constantin Moruzi dar si amanunte despre prima biserica a acestui sat, ridicata in jurul anului 1790. Scoala Primara Rurala Mixta din Basesti (infiintata in anul scolar 1865 -1866 prin Legea Invatamantului si Instructiunii Publice), careia ii sunt inchinate cele mai multe pagini, apare ca o oglinda care lumineaza totul in jur si ca “luminatori” sunt prezentati invatatorii ce au slujit aceasta institutie de-a lungul timpului. Aflam astfel ca “la 20 noiembrie 1879 depune juramantul fata de scoala la Subprefectura, dedicandu-se cu trup si suflet elevilor din satul de pe Tazlaul Mare” invatatorul Gheorghe Sentea. Acesta “fiind prevazator si plin de elanul tineretii, a incheiat cu primarul Cernat Nicolae un proces verbal in care s-a precizat masurile necesare pentru redeschiderea scolii in termen de 10 zile”. Un alt invatator evocat in paginile acestei carti este Ion Constantinescu, absolvent al Scolii Normale “Carol I ” din Bucuresti. Despre activitatea acestuia (care “si-a facut cu prisosinta datoria de dascal pana la 1 noiembrie 1890, cand a predat stafeta abecedarului primului normalist ridicat din randul fostilor razesi din Basesti), revizorul scolar de Bacau, Emil Manoliu nota ca “isi indeplineste datoriile ce-i incumba misiunea ce o are”. Invatatorul Mihai Alexandrescu, a fost cel care “legat sufleteste de satul natal, devine in scurt timp sfatuitorul si indrumatorul cel mai apropiat al consatenilor sai, care l-au respectat ca pe un parinte scump si drag timp de 34 ani”. In anul 1913 el a fost cel care “si-a primit elevii intr-o scoala mare, construita din caramida si acoperita cu olane rosii, cu sali mari si luminoase, sobe de teracota si mobilier nou… Parintii stateau in banci ascultandu-i pe copii cu multa admiratie, mai ales ca si ei au fost vechi elevi ai domnului invatator”. Odata cu “o scoala noua” si satul Basesti “incepea sa capete o noua fata, la inceputul secolului al XX-lea. Au aparut primele prisaci… casele mari au aparut una dupa alta, cu garduri din scandura, grajduri mai mari…” De la 1 septembrie 1916, “in vreme de razboi”, la Scoala Primara din Basesti (cu un numar sporit de elevi), invatatorului Mihai Alexandrescu i se alatura Gheorghe Gh. Popa, absolvent al Scolii Normale din Barlad, care a revenit in satul natal. Prin staruinta sa si cu sprijinul locuitorilor, in anul 1921 a fost ridicat “Monumentul Eroilor” (inaugurat in luna septembrie). Gheorghe Gh. Popa a fost «un om de carte, ce s-a daruit cu trup si suflet” asemeni si altora care si-au dedicat viata copiilor scolari de pe aceste meleaguri: Matei Th. Alexandrescu, Alexandru Al. Vranceanu, Vasile Popa, Nicolae Gh. Alexandrescu (ce s-a remarcat prin rigurozitate si tenacitate in transmiterea cunostintelor tuturor elevilor). Acest invatator s-a facut cunoscut si prin faptul ca urmarea evolutia elevilor sai la scolile pe care ei le frecventau la oras aducand in sat, parintilor, vestile “fie de bine, fie de rau”, dand si folositoare sfaturi. “Salba” frumoaselor ganduri ale autoarei cartii asupra acestor personalitati ale Scolii Primare din Basesti este completata de o multitudine de date, cu situatii scolare ori cu lucruri inedite ale acelor vremuri din invatamant. Unul dintre acestea este «ceasul sezatoarei de clasa», ce a inviorat programul scolar cu o ora saptamanala in care elevii faceau lecturi din carti, diverse experiente, intreceri de abilitati practice .
La vatra satului Basesti
Iata o “frantura” a sarbatoririi “Zilei eroilor”, in anul 1937, dupa cum este prezentata in aceasta carte:”Toata suflarea satului mergea la biserica pentru slujba divina iar apoi se pleca cu drapelele patriei la Monumentul Eroilor, unde se facea rugaciune pentru toti eroii cazuti in Primul Razboi Mondial. In zilele de sarbatoare nu se tineau ore dar la scoala erau prezenti toti copiii, cu program artistic, asistati de parinti… In incheiere, echipa de dansuri, imbracati in frumoase costume populare dadeau farmecul si antrenul intregului spectacol”. “Luminatorii satului” – invatatorii, au fost si cei care au realizat monografii ale acestor asezari, o astfel de lucrare fiind alcatuita la Basesti de Vasile Gh. Popa in colaborare cu Gheorghe Gh. Popa, ce au adunat documente de la Arhivele Nationale din Bacau si de la marile biblioteci din Iasi si Bucuresti.
Este de remarcat lucrul ca cei care au contribuit la educarea multor generatii de copii din acest sat traditional romanesc au fost nu numai barbati. La 25 ianuarie 1938 a fost numita definitiv la aceasta scoala ca invatatoare Ecaterina N. Alexandrescu iar din 1942 este numita Olga Popovici ( Popa). Daca in timpul celui de-al doilea razboi mondial scoala a avut mult de suferit, fiind invatatori care au luptat pe front ori au fost evacuati, copiii care au crescut cum au putut intr-o tara saracita, odata cu instaurarea unei noi oranduiri lucrurile s-au schimbat. S-a acordat o atentie deosebita alfabetizarii nestiutorilor de carte, invatamantul general a devenit obligatoriu iar din anul scolar 1948 – 1949 a luat fiinta ciclul II al scolii elementare de 7 ani. Serbarile elevilor aveau prilejuri noi pentru a se desfasura: “1 Mai – Ziua Muncii”, “7 Noiembrie – Ziua Marii Revolutii din Octombrie”, “30 Decembrie – Ziua Republicii” iar in anul 1950 elevi de la toate clasele au format “Comitetul pentru pace”. Alaturi de un mare volum de date, care au fost adunate si prezentate cu multa meticulozitate de catre autoarea acestei carti (Iuliana Timaru), ea prezinta si “Elita Scolii Basesti”, ce au devenit profesionisti de seama. Sirului zecilor de fotografii ce infrumuseteaza aceasta carte i s-ar potrivi imboldul “ai toata viata un scolar pe care nu trebuie sa-l scapi din ochi: tu insuti!”, ce a fost insemnat nemuririi timpurilor de catre marele istoric Nicolae Iorga. Cu aceeasi meticulozitate este prezentata si Gradinita de copii din satul Basesti precum si “eminentele didactice” ale acestor locuri. Regasim in carte cateva randuri inchinate de prof. Elena Hagima Ciobanu din Onesti (nascuta in 1939 in satul Haineala – Basesti) “Domnului Trandafir” al nostru, Neculai Gh. Alexandrescu:”Nu l-am vazut niciodata trist sau incruntat, cum fac unii dascali. Avea mereu un zambet placut, o bunatate, o caldura sufleteasca in ochi, care-l faceau sa se detaseze de toti ceilalti… El ne-a ajutat sa patrundem tainele operei literare,sa intelegem ca intr-un text literar, scriitorul aduna cuvintele intr-o randuiala noua, dandu-le sensuri noi si valori afective, prin care se adreseaza sensibilitatii noastre”. Iata si alte randuri “din cartea de aur” a invatamantului din satul Basesti, ce apartin invatatoarei Olga Popovici: “Dupa terminarea scolii de pregatire pentru a deveni luptatoare in marele atelier – SCOALA – unde se incheaga in sufletele tinerelor vlastare omenesti deprinderi bune pentru viata spirituala si cea materiala, producand maximum de folos pentru ei insisi si pentru societatea in care vor trai, am pasit pe brazda ogorului didactic in 1939… ogor a carui compozitie aveam de analizat, ca mai apoi sa-l pot cultiva. Mi-am inceput munca tocmai cand lumea era framantata de grijile razboaielor si cand majoritatea invatatorilor erau concentrati in tara si pe front”. Urarea din acest volum “Cinste si respect tuturor cadrelor didactice de la Scoala Basesti” se adreseaza si invatatorilor Valeria Vranceanu- Heisu, Gheorghe Hagima si altor dascali care au slujit aceasta institutie, ce din toamna anului 2015 nu mai functioneaza. Iuliana Timaru si-a ascuns regretul pentru aceasta situatie scriind: “S-a pus lacat pe usile scolii definitiv, elevii din sat fiind distribuiti la scolile din Parjol si Balcani. Este cea mai dureroasa perioada din viata invatamantului romanesc”. Acest “amar” este cu totul uitat cand povesteste -vorba lui Ion Creanga “Dragalita Doamne”, ca “frumoase erau verile toride pe apa Tazlaului, la ghilit panzele albe ale gospodinelor, tesute toata iarna si aduse la albit, iar noi «fetele harnice» de pe prund , ajutam femeile sa ghileasca bine panzeturile cat era ziua de lunga… Autoarea acestui volum rememoreaza clipele “cand am fost invitati sa luam loc in banca in clasa mare de catre invatatoarea Olaga Popa” dar si pasii parcursi pana a devenit ea insati “o slujitoare a catedrei” si activitatea didactica ce a desfasurat-o pana in anul 2001. Atunci, dupa 38 de ani de activitate didactica neintrerupta la catedra, a venit momentul pensionarii… cand a inceput documentarea pentru intocmirea acestei lucrari deosebite – “Scoala Rurala Mixta Basesti (1866-2013). La finalizarea cartii ea a notat:”Sunt impresionata intr-un mod admirativ de munca depusa de invatatorii de la inceputurile scolii, de interesul fiecaruia de a fi de folos cetatenilor din zona aferenta, indiferent ca era de-al locului sau venit din alta parte a tarii”. Iar ca o marturisire vin si cuvintele: “Cand incepi sa asezi lucrurile intr-o ordine – cronologica – vezi ca mai ai nevoie de alte amanunte, care pot completa problema ce se prezinta in scris… Asa ca am reluat multe documente, pentru a nu lasa lucrurile nelamurite… As dori sa le las scrise pentru urmasi!” Despre volumul profesoarei Iuliana Timaru “Scoala Rurala Mixta Basesti, 1866-2013)” este de evidentiat faptul ca a vazut lumina tiparului la Editura “Magic Print” din Onesti (care este recunoscuta de Ministerul Educatiei Nationale), in conditii grafice deosebite, ce fac mare cinste celor care lucreaza “intre slove si cuvant”.
Ion Moraru
