Conacul Raducanu Rosetti, locul unde s-a pregatit urcarea pe tron a lui Alexandru Ioan Cuza, locul de taina si sfat pentru personalitatile politice importante din Moldova secolului XIX – Costache Negri, Vasile Alecsandri, Manolache Costache Epureanu. Aici s-a facut istoria care avea sa schimbe soarta romanilor. Dupa numai trei luni de la depunerea juramantului in fata Parlamentului, noul Principe al Romaniei, Carol I, viziteaza familia Rosetti la ea acasa, in targusorul Caiutului. Trei generatii din neamul Rosettestilor au contribuit la facerea si scrierea istoriei nationale. Povestea unui conac abandonat si paraginit, altadata simbolul valorilor autentice romanesti.
Povestea spune ca, la Caiuti, in conacul familiei, s-au pregatit multe dintre cele ce au dus la Unirea Moldovei cu Muntenia. Se spune, de asemenea, ca fiul hatmanului Raducanu Rosetti, si el pe nume Raducanu, i-ar fi dat lui Cuza o mosie, pentru ca astfel Cuza sa poata candida la domnie. Implicatiile si influentele neamului Rosetti la deciderea numirii ori detronarii domnitorilor romani dateaza inca din secolul al XVII-lea, cand primul Rouset, stabilit la Iasi, respectiv Constantin Rouset, l-a sprijinit in obtinerea tronului Moldovei pe Eustratie Dabija Voda (1661 – 1665). Neamul Rosettestilor a dat vietii publice romanesti numeroase personalitati, care aveau puterea financiara si abilitatea politica necesare pentru a se impune. Acest neam a dat Moldovei doi domni si a sfatuit multi altii.
In secolul XIX intalnim trei descendenti ai hatmanului Rosetti, trei generatii care, pe rand, fac istorie – Raducanu Rosetti, scriu si analizeaza istoria – Radu Rosetti, pentru ca generalul Radu R. Rosetti sa inchida, din pacate, ciclul de viata al, probabil, ultimei familii boieresti veritabile.
Dupa o scurta perioada in care a locuit in satul Pralea, pana la finalizarea amenajarilor de la conac, familia Rosetti s-a mutat in centrul targului Caiuti. Curtea de la Caiuti fusese cladita cu vr’o doisprezece ani mai inainte, de tata, nota in caietul de amintiri Radu Rosetti, in vremea vaduviei sale, pe locul unor livezi si gradini cumparate de la niste razasi din satul Caiutul … , infiintat de bunul meu, hatmanul, in vremea lui Ionita Sturdza, pe temeiul unui hrisov al lui Scarlat Calimah. In toata perioada de pana la 1880, cand a fost vanduta mosia, invitatii veneau de peste tot din tara si din lume. Relatiile si deschiderea de care dadea dovada Raducanu Rosetti aveau sa-l plaseze printre cei mai de seama oameni ai momentului. Astfel, oricand bine primiti la conac erau Alexandru Ioan Cuza, viitorul domn al tarilor romane, Costache Negri, unionist de seama si deputat, Manolache Costache Epureanu, prim ministru in doua randuri, Vasile Alecsandri. Acestuia din urma i s-a oferit tronul Moldovei, dar a refuzat, pentru a inlesni calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul unui domn. Intalnirile care pregateau momentul 1859 erau dese. Era deci adunare mare boiereasca la bai (n.r. Slanic Moldova), multime de rude si de prieteni de ai nostri, printre care am fost multamit sa gasesc pe bunul meu prieten, Cuza. Apropierea dintre familia Rosetti si Cuza Voda a ramas stransa si dupa alegerea acestuia din urma ca domn al celor doua Principate.
Vestile importante ajungeau cu repeziciune la conacul boieresc. Astfel, in dupa amiaza zilei de 12 februarie 1866 usa se deschide brusc si in odae intra, foarte excitata, mama, tinand sus o telegrama.
– Principele Cuza a abdicat, striga ea, rosie de emotie si de bucurie.
Parintii mei exultau de bucurie, stiind bine ca lui Cuza nu putea sa-i urmeze decat un domn strain, ceea ce alcatuia dorul lor fierbinte de atatia ani.
Noi nu vrem pe Hopintol! 
Alegerea unui domnitor strain, apartinand uneia din dinastiile domnitoare ale Europei, semnifica, in acele momente, realizarea aspiratiunilor politice ale familiei Rosetti. Guvernul hotarase organizarea de alegeri, pentru ca oamenii sa voteze pentru printul strain. Astfel, se aduse, jos, la scara cea mare a curtii, o masa pe care se asternu o invalitoare de postav rosu si, convocandu-se toti servitorii mosiei si ai casei, pe primar si pe consilierii comunali, tata iscali cel dintai plebiscitul cu numele si calitatile lui, dupa obiceiul de inainte de Cuza: Raducanu Rosetti, Logofat si Cavaler. Dupa mai multe ceasuri, taranii, cei care erau asteptati sa semneze plebiscitul, tot nu se zareau pe ulite. Acestia s-au strans la primarie si l-au obligat pe notar sa scrie urmatoarele: Noi, subsemnatii locuitori ai comunei Caiutul, nu alegem ca domnitor al romanilor pe principele Carol – Ludovic de Hohenzollern, care va domni sub numele de Carol I. Taranii il preferau pe Cuza, care le-a dat pamanturile si i-a scapat de boieresc, in detrimentul lui Hopintol, un neamt pe care nu-l cunoaste nimeni. In ciuda mai multor manifestari de acest gen pe cuprinsul tarii, Carol I avea sa devina noul Principe al Romaniei, depunand juramantul in fata Parlamentului la 10 mai 1866.
Regele Carol I, la Caiuti
Fortele politice si militare ale vremii negociau numirea lui Carol I. Cum turcii incepusera sa stranga trupe in jurul Rusciucului, guvernul roman chema sub steag rezervele din anii precedenti. A fost concentrat si batalionul de la granita Bacaului. Si Caiutul a contribuit cu soldati, adunandu-se chiar in fata conacului boieresc, de unde s-au indreptat spre Targu Ocna.
Dupa ce a disparut orice pericol imediat de razboi, Carol I s-a hotarat sa viziteze Moldova. La 11 august 1866, Raducanu Rosetti a fost informat ca domnitorul se va opri in Caiuti, pentru a lua la el dejunul. Au fost imediat anuntati Costache Negri, la Targul Ocnei, si Alecu Bals, la Adjud, pentru a lua parte la eveniment. Eroul nostru, Raducanu Rosetti, hotarase ca isi va primi suveranul la hotarul mosiei. In dimineata acelei zile incepu sa toarne cu cofa. Calculul boierului fu gresit pentru ca am dat de alaiul domnesc dupa ce acesta trecuse hotarul si era sub coserele noastre. Cum a zarit capul convoiului, tata a poruncit vezeteului sa intoarca si sa opreasca. Iar cand trasura domneasca … a ajuns in dreptul nostru, am scos amandoi palariile si s-au vazut un kepiu aurit raspunzandu-ne. Dejunul a avut loc pe balconul de sus, care privia asupra gradinii. Scurta vizita s-a transformat intr-o sedere peste noapte, din cauza ploii cumplite. De la Caiuti, domnitorul a plecat la Targul Ocnei.
Radu Rosetti, cronicarul istoriei in miscare
Linia destinului Rosettestilor trece, odata cu reprezentantul celei de-a doua generatii, de la actiune la contemplare. Cu un precursor atat de implicat in viata politica a tarii, fiul, Radu Rosetti, cumva natural, nu a dorit sa iasa in viata publica, preferand rolul de cronicar al vremurilor, desi a ocupat functiile de deputat si de prefect de Roman si de Braila. Cele trei volume de Amintiri vadesc marea sa vocatie, cea de povestitor si memorialist, pe care Eugen Lovinescu nu a ezitat sa o recunoasca in Istoria literaturii romane contemporane. Dintre contemporani, a avut privilegiul unui contact profund, intim, cu initiatorii schimbarii politice si sociale, sub acoperisul conacului boieresc de la Caiuti. Locul care a generat miscari profunde in viata regiunii, chiar a tarii.
De la Caiuti, prin Academia Romana, spre sfarsitul de la Vacaresti
Incarcat de atmosfera carturareasca si cu implicatii profund politice gazduita de conacul de la Caiuti, Radu R. Rosetti a parasit locul natal pentru a parcurge toata ierarhia militara, ajungand ca, in 1924, sa fie inaintat la gradul de general de brigada. Inainte de aceasta numire, lui Rosetti i se pregatise un rol mai special si onorant, in acelasi timp, pentru neamul Rosettestilor. Deprins cu aceleasi obiceiuri precum tatal sau, citim din jurnalul sau: inca din 1908 sau 1909, aflasem pe cale indirecta ca eram destinat unui serviciu deosebit, ce aflai, mai tarziu, ca trebuia sa fie acel de guvernor militar al printului Carol. Intre timp s-a aflat despre aceste intentiuni si politicienii, facandu-se a crede ca Ionel Bratianu ar capata astfel o mare influenta asupra viitorului mostenitor al tronului…, au pornit o campanie de soapte si de ponegriri contra mea. In locul sau avea sa fie numit un general, Radu R. Rosetti avand atunci gradul de capitan. 
Generalul Rosetti a fost propus pentru a ocupa un loc de membru corespondent al Academiei Romane. Actul a fost citit in plenul academic in 3 iunie 1927, fiind semnat de catre Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Alexandru Lapedatu, Simion Mehedinti si Ion Nistor.
Considerat drept cel mai important cercetator al istoriei militare , Radu R. Rosetti, care pe parcursul intregii sale vieti a detestat totalitarismul, a fost determinat sa accepte in 1941 functia de Ministru al Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor, in guvernul Ion Antonescu. Din acest motiv a fost arestat, sfarsindu-si zilele in inchisoarea Vacaresti, la varsta de 72 ani, la 2 iunie 1949.
,,Conacul Raducanu Rosetti este cladire de patrimoniu. Ministerul Culturii a incercat acum mai bine de 10 ani restaurarea cladirii, au inceput, dar au abandonat lucrarea. A fost in administrarea Inspectoratului Scolar Judetean, iar acum apartine Primariei Caiuti”. Petru Cimpoesu, director Directia Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Bacau
Ovidiu Munteanu
