Pe Ghita Popa, butnarul din Helegiu, il stie toata lumea din zona Onestiului. “Sa faci butoaie e meserie grea, spune mos Ghita. Unii zic ca ar fi usoara, dar daca o faci bine, nu e! Cu ani in urma, eu m-am dus la un baiet din Dragugesti sa-mi puna doua doage si mi-a cerut 200 de lei. Le-am adus acasa si cand am bagat apa, arteziana”. Si-a spus atunci ca, daca da Dumnezeu si iese la pensie, dogar se face. Pe vremea aceea, lucra la combinat: “Trebuia sa ies la pensie la 50 de ani. M-am dus la directorul Gaureanu si l-am intrebat: aDaca am lucrat 7 ani la izopren, de ce sa ii pierd?a Am stat cu nasul in gaz! Am fost mecanic pe platforma si mai aveam 7 ani la izopren.” Nici la 52 de ani nu au vrut sa-l pensioneze, dar nu s-a lasat: “Directorul Petrea a zis ca ma mai tine un an ca sa formez un sef de echipa. I-am spus: aEu nu plec pana nu-mi semnatia. M-a lasat o ora si jumatate in birou. Suna telefonul, iar eu raspundeam! Cand s-a intors, a zambit: aChiar vrei sa pleci?a” Pe 6 ianuarie “93 era pensionar. “Mi-am facut PF si m-am apucat de butoaie. O saptamana am umblat pentru autorizatie.” A scos vacuta din grajd, si-a facut atelier, a cumparat unelte si a angajat doi dogari. Lucrand cu ei, a furat mestesugul: “Am trecut Dunarea, la Babadag, cu butoaiele, am fost si la Pechia, si la Garabanca, unde nu am fost!” “Acum va ajuta cineva?” il intreb. “Vecinii ma ajuta. Cu vorba”, zice, razand, nepoata, care jumuleste o rata afara, la soare. Mult am vorbit pana cand Ghita Popa s-a indurat sa ne invite in atelierul lui. “Butoaie, cazi, putini, iar asta-i deja, se pune sub cada”, explica mesterul. Pe rafturi stau randuite uneltele. “Cumpar lemn si il las sa se usuce, nu-l lucrez verde. Il tai la abric, il fasonez, apoi il trag la sablon si il bag pe forme.” Si mai departe? Ne arata niste scandurele si, oarecum iritat de atatea intrebari, adauga: “Le infierbant in foc, cat sa nu pot tine mana pe material, si le bag in presa. Nu ca aia din Rachitoasa, care le baga in apa fierbinte si cand se usuca, gata, curge! Si acum sa va arat alta piesa: asta-i un motor cu care ii fac gardina, ca sa se imbine cu capacul, iar asta-i compas. Ii dau sase compasi si cand s-a incheiat, mie nu-mi mai curge!” Nu-i place sa auda de concurenta pe care i-o face “fibra de sticla”, dar simuleaza nepasarea: “Din lemnul de stejar ai toata aroma! Nici nu se compara, stejarul e lectie pentru toata lumea. Se foloseste si salcamul, dar nu-i la fel de bun, se baloseaza vinul. Eu aduc stejar si frasin de la Schitu Frumoasa”. Mangaie butoaiele, apoi le ciocaneste, “astea-s goale, astea-s pline”, si repeta incet, doar pentru sine: “Lemnul de stejar da aroma vinului”.a
Silvia Patrascanu
