Regasiri cu „dinastia Rebreanu” la Onesti

Dupa parerea criticului literar Ion Simut, “familia Rebreanu constituie o intreaga lume, luându-i in seama toate ramificatiile. Astfel opera lui Liviu Rebreanu, ca si a marilor scriitori nu este iremediabil epuizata”. Ilderim Rebreanu, singurul mostenitor al lui Liviu Rebreanu si-a lansat la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti” mai multe volume recent aparute, acest eveniment fiind consemnat pentru cititorii saptamânalului “Onesti Expres” de catre profesorul onestean Aristotel Pilipauteanu: “Un nou eveniment cultural din sirul celor cu care nobila institutie – Biblioteca Municipala «Radu Rosetti» i-a obisnuit deja pe onesteni, a avut ca protagonisti pe Ilderim Rebreanu (nepotul scriitorului Liviu Rebreanu), poeta Adina Stoicescu si pe directorul Editurii «Zip», Ion Gabriel Pusca. In cadrul acestei intâlniri, moderata de bibliotecara Doina Bruma, in centrul atentiei au fost o monumentala scriere in patru volume, intitulata «Romanul familiei Rebreanu» si un roman cu titlu sugestiv, «Tarâmul diavolului», toate apartinând lui Ilderim Rebreanu. Lansarea acestor carti face parte dintr-un turneu amplu de popularizare, inceput la Bistrita, Nasaud, continuat apoi la Lunca de Sus, Ghimes, Comanesti si Onesti, urmând Bârlad, Sinaia, Bucuresti si Alexandria (oras apropiat domiciliului autorului, comuna Bogdana, jud. Teleorman). Prezentându-l pe autor, Ion Gabriel Pusca a subliniat gestul de dragoste pentru familia Rebreanu, modul categoric de a spune «nu» oricaror speculatii de catre un scriitor profesionist care si-a petrecut ani de munca in diverse biblioteci, de la cea a Academiei Române pâna la obscure oficii de tara, cautând argumente pertinente pentru demersul sau. In aparenta un ardelean «scortos», Ilderim Rebreanu se dovedeste in cartea sa un suflet cald, care depaseste usor carentele de comunicare, chiar si atunci când se adreseaza unui public mai putin avizat. La rândul sau, Adriana Stoicescu, redactor al cartii, a aratat ca nu este deloc usor ca sa muncesti la asemenea lucrare literara, excelent structurata, o insiruire de tablouri de familie in diferite etape de existenta, o inlantuire de portrete si pseudo-portrete ale unor personaje implicate intr-o generoasa retea narativa. In familia Rebreanu nu au existat numai Liviu si Emil Rebreanu, descoperim alte admirabile caractere printre care Vasile si mai ales Ludovica. Patrundem cu o lanterna magica prin galeria de portrete in intime si surprinzatoare secrete de familie. La intâlnirea de la Onesti Ilderim Rebreanu a impartasit câteva amanunte privitoare la geneza cartii. Primele tentative de a scrie au fost la mijlocul anilor ’70. Centenarul Rebreanu (1984) a contribuit si el cu un impuls dar atât autorul cât si tatal sau, Tiberiu Rebreanu au inteles ca in acele vremuri o asemenea carte se poate scrie dar nu se poate publica. Dupa Revolutia din 1989 Ilderim Rebreanu si-a concretizat propriul talent de prozator in vreo 10 carti, dupa care a revenit la vechiul sau vis. A adunat un material imens, a lucrat cu ardoare doi ani (2005-2006) la Biblioteca Academiei Române cercetând in amanuntime presa dintre anii 1884 (anul nasterii lui Liviu Rebreanu) si 1952 (anul in care s-a nascut autorul, Ilderim Rebreanu), aceasta perioada fiind considerata drept cea mai stralucitoare din evolutia familiei. Referitor la «arhitectura» lucrarii ea contine 4 parti: prima, de la 1884 la 1912 (anul nasterii lui Tiberiu Rebreanu, tatal lui Ilderim), prezinta intemeierea familiei si perioada romantica de existenta a cadetului militar Liviu Rebreanu. A doua parte are in centru existenta lui Emil Rebreanu, dar trebuie neaparat facuta distinctia dintre faptele reale si romanul de fictiune «Padurea Spânzuratilor». Partea a treia este o cronica interbelica in care sunt cuprinse capodoperele rebreniene «Ion» si «Rascoala» iar partea a IV a este numita simbolic «Intunericul rosu». Ilderim Rebreanu s-a referit pe scurt si la romanul «Tarâmul diavolului», alegorie a paradisului rosu marginit de o granita ucigasa, tinând de la Marea Adriatica pâna la Marea Nordului, granita pe care incearca sa o strapunga un grup de tineri cutezatori. La indemnurile antrenante ale neobositului Ion Gabriel Pusca, s-au pus numeroase intrebari, prilej pentru Ilderim Rebreanu de a raspunde cu amabilitate. Astfel, el a explicat de ce poarta un nume mai putin cunoscut («Ilderim» fiind un roman scris de Regina Maria),, a enumerat eforturile facute pentru a duce la bun sfârsit munca de a scrie aceste carti. El a motivat de ce o carte a sa este scrisa la persoana a II a («ca un dialog cu celelalte umbre»), a combatut speculatiile unor falsi «rebrenieni» si a dat amanunte referitoare la geneza romanului «Padurea spânzuratilor». Invitatii acestei intâlniri de la biblioteca onesteana au adus multumiri speciale familiei profesorului Cojocaru din Palanca, cunoscut animator al vietii culturale trotusene, presedinte al Fundatiei «Liviu Rebreanu». De asemenea, ei si-au manifestat admiratia fata de minunatul lacas de cultura care a gazduit intâlnirea, apreciind politetea impecabila a personalului implicat in aceasta actiune”.

Notificari secventiale

Consemnarii cunoscutului profesor onestean Aristotel Pilipauteanu, care a calauzit spre calea vietii pasii a numeroase generatii de elevi ai Colegiului Tehnic “Petru Poni” (domnia sa slujind câteva decenii aceasta institutie de invatamânt), iI alaturam alte lucruri care s-au evidentiat la lansarea de carte a lui Ilderim Rebreanu (unele dintre ele fiind “tangenttiale”). Ilderim Rebreanu este ultimul reprezentant in viata al familiei marelui romancier Liviu Rebreanu, ce este asemeni unei dinastii in literatura româna. Parintii lui Ilderim ( acest nume intâlnindu-se in romanul cavaleresc, cu o actiune in secolele XII-XIII in Anglia, roman scris de Regina Maria), au fost o perioada de timp inchisi la Timisoara iar la eliberarea de la inchisoare nu si-au mai gasit serviciu si au fost nevoiti ca sa se stabileasca in Tulcea. Despre Emil Rebreanu si “nasterea” romanului “Padurea spânzuratilor”, dând certitudinea ca “tainele unei familii greu pot fi vazute din exterior”, Ilderim a marturisit câteva lucruri deosebite:”Liviu Rebreanu a respins deseori cererea fratelui sau Emil de a veni din Transilvania (aflata sub ocupatia Imperiului Austro-Ungar), la Bucuresti. Inrolat in razboi Emil Rebreanu a luptat pe pamânt rusesc si pe pamânt Italian, pentru ca mai apoi sa fie trimis la Ghimes, sa lupte contra românilor. Acest lucru el nu l-a putut face si dorind a dezerta din armata austro-ungara, urmarit fiind de o patrula de ofiteri, a fost prins si condamnat la moarte prin spânzurare. La incheierea razboiului un ofiter activ (prieten cu Liviu Rebreanu), a aflat de sfârsitul lui Emil Rebreanu. Marele prozator nu a reusit ca sa scrie multe pagini despre drama fratelui sau. In anul 1921 Liviu Rebreanu a fost la Ghimes si a vazut ca mormântul fratelui sau, Emil Rebreanu fusese stramutat de la Ghimes pe pamânt românesc, la Palanca. Dupa aceasta vizita Liviu Rebreanu a scris romanul «Padurea spânzuratilor», marturisind ca in timp ce scria auzea niste pasi indreptându-se spre fereastra… Pasii nu se indepartau si aevea parca se auzeau si niste ciocanituri. Impresionat de aceste lucruri, a finalizat romanul iar la aparitia sa Liviu Rebreanu a impartasit faptul ca «si-a descarcat sufletul de o mare povara». Emil Rebreanu este considerat un erou pentru ca acceptarea sacrificarii propriei vieti nu o poate face decât un erou!” Cu aceste cuvinte Ilderim Rebreanu a subliniat faptul ca “diversi «rebrenieni» n-au de unde cunoaste adevarul, ei scriind doar despre cartile lui Liviu Rebreanu. In cartile pe care eu le-am scris aproximativ 50 la suta este partea «romanesca», ce prezinta realitatile acelor vremuri iar cealalta parte de 50 la suta o reprezinta documentele. Actele dau autenticitate unei carti; documentele vin sa completeze aceasta «fresca» intinsa pe durata a 70 de ani. Ele dau originalitate iar eu am spus definitiv lucrurilor pe nume!”
Referindu-se la perioada comunista Ilderim Rebreanu a remarcat faptul ca “aceasta a fost una de linearizare. «Egali in fata tuturor», acest lucru nu a ajutat pe nimeni!” Iata si doua secvente “radiografiate” de Ilderim Rebreanu, dintre filele cartii “Tarâmul diavolului”, aparuta recent si lansata la biblioteca onesteana cu prilejul acestei intâlniri:”Toti tânjim dupa libertate, dupa o viata mai buna, dupa fericire… daca exista acea fericire. Suntem insa constienti ca, din interior, nu vom putea distruge acest sistem diabolic, instaurat de mârsavul nostru vecin, care si-a gasit «ciraci si adulatori» printre conationalii nostri, niste «otrepe mizerabile» care s-au vândut pe un pumn de arginti. Organele de represiune ale regimului sunt atotputernice si ne aflam la cheremul lor, in orice moment putând fi arestati, torturati si intemnitati pentru niste delicte imaginare”. In a doua secventa este infatisat “Ghindurelul Neinfricat si Mult Iubit la o intâlnire cu muncitorii unei uzine, unde glasui mânios: “Tovarasi, sa stiti ca nu mi-a placut nimic din cele ce am vazut in uzina dumneavoastra! Doar lene, delasare, dezinteres, chiul, mizerie peste tot. Asa nu se mai poate! Drept pentru care am hotarât sa luam masuri pâna la ultimul muncitor. Ei, ce ziceti de asta? O tacere mormântala se asternu peste tot cuprinsul salii. Entuziastii de acum câteva clipe aproape ca nici nu mai indrazneau sa respire. «Uite ca am gasit ac de cojocul lor» se bucura Neinfricatul. «Cum, nu protesteaza nimeni impotriva unei asemenea hotarâri?», facu el pe miratul. N-are niciunul sprit combativ, de adevarat comunist? Se poate asa ceva? Haideti Tovarasi, indrazniti sa va «espuneti» punctul de vedere, ca niste vajnici aparatori ai minunatelor noastre cuceriri si realizari, care ne-au ridicat pe cele mai inalte culmi ale bunastarii si progresului!”
Ion Moraru