Amantlac sordid…

In tara lui DNA, in capitala culturala a Moldovei, “ce musteste de bunaciuni”, una mai aratoasa ca alta, primarul Gheorghe Nechita a ajuns pe prima pagina a ziarelor dar si in atentia televiziunilor dupa ce “si-a pus sticletii” sa o urmareasca pe amanta sa. Jurnalista Ramona Ursu a “inaintat ” o depozitie, privind lucrurile prin prisma “impricinatei” si nu numai. Ea a notat: “Stii ce mi-o facut? Mi-o trimis doi borfasi la masa, eram cu un tip si din astia, prieteni ai Cordunenilor, si i-o zis sa plece intr-o ora din Iasi, ca fata asta nu e singura. Suna bine, nu? O fi cool, onorata instanta, sa-ti vina niste golani la masa, in buricul targului, sa-ti spuna sa dispari rapid din oras? O fi misto, nu-i asa, sa-ti zica niste baieti plini de muschi ca tu, o femeie normala intr-un oras cu pretentii de capitala culturala, condus de niste borfasi cu apucaturi mafiote, nu esti singura, asa, de capul tau. Ca ala de langa tine, fraierul ala care nu e nici primar, nici vreun alt interlop, mai are o ora ca sa se care din Iasi. O fi bine, onorata instanta, sa fii femeie si sa ai pe urme o haita intreaga de dubiosi, o gasca de infractori deghizati in politisti locali, un primar-baron PSD care controleaza totul, dar absolut totul intr-un oras? Dar cat de fain o fi sa te urmareasca niste dementi in fiecare secunda a vietii tale, sa stie unde te duci, ce faci, cu cine vorbesti la telefon, cu cine te intalnesti, cand ajungi acasa, cand iesi in club, cand te vezi cu prietenii, ce poze iti faci? Cat de linistitor o fi, onorata instanta, sa stii ca toti astia pe care, in sfarsit!, ii vezi dusi cu dubele, pentru a ti se face dreptate, sunt lasati liberi? Toti dementii astia, care ti-au violat viata si te-au terorizat, sunt trimisi frumusel acasa, mangaiati parinteste pe cap, lasati liberi cu toata puterea in mana, aceeasi putere cu care te-au sugrumat. Ma intreb, onorata instanta, cat mai inseamna in Romania noastra o viata de om? Cam ce ar trebui sa se intample in tarisoara asta a noastra ca sa conteze cu adevarat siguranta oamenilor de rand, a astora ca noi? Cam ce ar trebui sa se intample ca vietile noastre, ale prostilor ca noi, care nu suntem nici primari, nici baroni, nici interlopi, sa valoreze macar cat un furt din buzunare? Ma intreb, onorata instanta, cam ce ar trebui sa facem noi, cetatenii astia obscuri care muncim ca vitele pentru a tine in spate toate scursurile ajunse in functii publice, toate nimicurile agatate de niste fotolii de primar sau deghizate in politai cu apucaturi de militieni, ca sa avem dreptul la putina libertate? La putina liniste? La putina demnitate? La putina decenta? Cazul spionajului de la Iasi nu e nici pe departe un joc intre adolescenti, asa cum aud din gura unor jurnalisti corupti si mediocri sau de la niste politicieni compromisi pana in maduva oaselor. Nu, primarul de Iasi, baronul PSD Gheorghe Nichita, nu e un baietandru amorezat pana peste cap, care, innebunit de gelozie, si-a rugat prietenii sa bata la usa iubitei lui pentru a vedea daca-i acasa. Nu, onorata instanta, tovarasu’ Nichita este primar de oras mare, care are pe mana milioane de euro din banii celor ca mine, a celor care cotizam la bugetul Iasului. Tovarasu’ Nichita este omul acela care are la mana Politia Locala, platita tot din banii mei si ai celorlalti ieseni, ca sa ne apere, nu ca sa o foloseasca in interese personale si penale. Tovarasu’ Gheorghe Nichita este acela despre care cateva sute de mii de oameni ca mine cred ca le este primar, nu un borfas inhaitat cu interlopii orasului. Tovarasu’ Gheorghe Nichita este omul acela pe care noi, iesenii, niste «cretini-isterici» asa cum ne-a numit domnia sa, il platim de 12 ani ca sa ne gospodareasca orasul. Nu ca sa-si puna slugile din Politie, platite tot de noi, sa-i rezolve toate porcariile din viata personala, folosind cele mai abjecte metode. Tovarasu’ Nichita, onorata instanta, este omul acela in ochii caruia ar trebui sa ne uitam cu incredere, nu cu teama ca-si poate folosi puterea de baron, asmutind pe noi ultimele scursuri botezate politisti locali sau vanandu-ne la fiecare pas, daca cumva i se pune pata pe vreunul dintre noi. L-am auzit pe Marius Striblea, avocatul lui Gheorghe Nichita, spunand ca «nu poti aresta un om doar pentru ca e lider politic regional si national sau ca e primar de mare oras, pentru acuzatii derizorii». Vazandu-l liber pe primar, cercetat sub control judiciar, ma intreb, onorata instanta, daca tot derizorii vi s-ar parea acuzatiile, in cazul in care v-ar spune acum un smecher cu muschi ca mai aveti cel mult o ora. O ora, in general. P.S. Vazand decizia magistratilor luata in cazul edilului Iasului, incep sa cred ca unii judecatori din Romania considera mai grave o luare de mita sau o spalare de bani, fapte care i-au trimis pe multi politicieni dupa gratii, decat siguranta unor simpli cetateni. Pacat, mi-ar fi placut sa cred ca viata noastra, a romanasilor de rand, valoreaza macar in ochii judecatorilor ceva mai mult decat o spaga”.
Se pot spune multe lucruri asupra acestui caz, pentru care Gheorghe Nechita se afla acum in “arest la domiciliu”… Daca el este “o emblema a celor care ne conduc”, nici Adinuta nu este cine stie ce, pentru ca – dupa cum noteaza postacii pe internet – “la 30 de ani nu ajungea ea sefa a Administratiei Publice la Iasi, daca nu intra in gratiile primarului!”