Amintiri din «curgerea» vremii, despre Domnica Garneata

Rememorarea unor intamplari pe care ni le-a impartasit cu tristete sora sa, poeta onesteana Maria Melniciuc, ne duce usor la „depanarea” povestii unei scriitoare – Domnica Garneata (stinsa din viata in toamna anului trecut) – ale carei carti au avut un succes fulminant. „Pe drum de seara”, „Sfat rau”, „Rivala”, „Tributul”, „Zorii Mireselor”, „Dragostea care ucide”, „Matusa Rada”, „Iubirea furata de apa”, „Inel, inel de aur”, sunt cateva din cele 26 de volume pe care le-a scris aceasta autoare din Onesti, la lansarile unora dintre cartile mentionate fiind sparte geamurile librariilor! In timp ce pe raftul bibliotecii sunt asezate cu grija carti semnate de Liviu Rebreanu, Mihai Eminescu, Ion Pillat, Ion Luca Caragiale, Ion Creanga sau chiar ale lui Duiliu Zamfirescu dar si a publicistului Neagu Udroiu iar langa acestea un aparat de radio „Electronica” (din anii 1960) isi are locul sau, Maria Melniciuc isi aduce aminte de „vremile de rastriste” prin care a trecut familia sa. A aflat ca in mijlocul podgoriilor vrancene, de la Panciu doi tineri (care au devenit parintii sai), s-au cunoscut si s-au placut: – ea o fata a Irestilor (sat aflat in „coasta portii” Vrancei, la Vidra) iar el, un tanar ce mai avea 10 frati, din Slobozia Onestiului. Si Maria Melniciuc ne povesteste: „Mama mea a venit cu trei carute de zestre la Onesti, parintii ei fiind instariti. Daca intai tatal meu lucra la Panciu , unde culegea struguri, cand l-au cuprins nevoile a lucrat la o intreprindere de exploatare a lemnului, la Onesti. In timpul foametei povestea ca alaturi de alti oameni mergea deasupra trenurilor pana in Banat, sa aduca porumb. Imi mai amintesc ca tata a invatat ca sa scrie si sa citeasca la alfabetizare si a ajuns apoi ca sa citeasca «Hanul Ancutei», de Mihail Sadoveanu. Aceste lucruri ne-au inspirat si noua, copiilor, dragostea pentru cultura si pentru citit. Eu cand vedeam o bucata de ziar pe drum o luam si o citeam si m-am bucurat foarte mult cand am gasit o pagina cu poezii de Omar Kayan, desi nu aveam decat 15 ani… Voiam ca sa devin profesoara dar n-am reusit pentru ca «banii intotdeauna au fost la putere» si viata era foarte grea! Mi-au murit frati de saracie, fiind dati sa pazeasca oile la stani!” Despre sora sa, Domnica, Maria Melniciuc ne-a declarat:”De mica ea a avut inspiratia ca sa scrie! A avut o personalitate deosebita si se manifesta, nu conta daca era apreciata sau nu! Prin anii 1980 s-a dus cu un manuscris la Bucuresti, unde l-a intalnit pe Mircea Santambreanu. Domnica scria foarte mult de religie, de Dumnezeu… «Ai sa vii mai tarziu dupa raspuns», i-a zis acest mare editor… Iar cand a aflat parerea lui Santambreanu ea a venit plangand de la Bucuresti. I s-a spus ca sa scoata toate paginile scrise despre religie, care insemna cam jumatate din cat scrisese! Atunci am ajutat-o si am incurajat-o foarte mult! Ea avea o imaginatie fenomenala, cu care-i impresiona pe toti si a schimbat ceea ce a fost in manuscris! Apoi Mircea Santambreanu i-a lansat cartea, la care prefata era semnata de Fanus Neagu. «Ne aflam in fata unui fenomen, in care aceasta persoana care scrie atat de frumos nu are decat 4 (patru) clase, dar stilul ei este de neconceput, pentru ca nu poate un profesionist sa scrie si sa povesteasca atat de frumos ca aceasta doamna» – a scris Fanus Neagu in prefata cartii «Pe drum de seara» (prima aparitie editoriala a Domnicai Garneata).Marele critic literar Alexandru Piru si Mircea Sintimbreanu erau alaturi de sora mea, Domnica la Bacau la lansarea cartii «Pe drum de seara» si toate volumele care au fost la librarie, nu au ajuns! Dupa aceasta ea a scris multe carti, care au avut un mare succes… Fiind atrasa si de «magie» (pe care o si «infiera» – lucru care se intalneste si in cartile sale), sora mea a fost si la inchisoare un timp, in urma unor reclamatii adresate de persoane tinere… pe motivul ca nu s-au implinit predictiile in cazul lor! Temnita de la Penitenciarul Targsor (singurul din Romania pentru femei), a fost pentru Domnica, biblioteca acestui penitenciar! Dar un lucru ce este de evidentiat e ca mereu sora mea – orisiunde a fost – a pastrat un vocabular pur moldovenesc, nu mereu elegant, dar pe care nu l-a schimbat pana la moarte! Dupa eliberarea din inchisoare a scris foarte multe carti, a cumparat o casa la Bucuresti … in care a locuit chiar Suzana Gadea, fost Ministru al Culturii in timpul comunismului! A fost o foarte buna povestitoare, a devenit membra a Filialei Bucuresti a Uniunii Scriitorilor din Romania… Dar viata ei a aratat si alte fatete: in «culmea» acestei glorii Domnica a ales separarea fata de sotul sau… Acesta, un om simplu, care a muncit in subteran iar mai apoi la Energomontaj Borzesti, a pus la suflet totul si dupa ce a trait timp de 10 ani singur, s-a stins din viata! Singuratatea «te omoara» uneori, face ca sa iti pice viata intr-o genune din care nu mai poti iesi…Si anul trecut, la Bucuresti a incetat din viata si sora mea, lasand in urma o adanca tristete”. Ochii poetei Maria Melniciuc, ce a scris mai multe carti in care se regasesc in mod inedit imaginile copilariei sale triste, din vremea celui de-al doilea razboi mondial, cu soldatii ce se ascundeau in transee iar zilele si noptile erau ale unui prelungit cosmar, s-au umezit de lacrimi, lasand loc unor versuri inchinate sorei sale: ”Veneam ades spre tine / sa imi alungi durerea… / Dar acum, un singur lucru stiu / Ca dincolo, voi fi alaturi de tine / intr-o chilioara”. Dupa ce, la implinirea a 80 de ani Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor Bucuresti a Uniunii Scriitorilor din Romania, i-a acordat Domnicai Garneata o diploma de merit „pentru activitatea sa in promovarea literaturii romane timp de mai multe decenii si pentru valoarea recunoscuta a operei sale”, luni 30 septembrie 2013, la trecerea ei in nefiinta, ziarele bucurestene au cuprins in chenare negre aceasta veste. „Ne-a parasit Domnica Garneata, Doamna sufletelor noastre – pentru toti cei care au fost binecuvantati de Dumnezeu sa o intalnim pe poteca acestei vieti. Mereu impunatoare, cu vocea surda si sigura, cu gandul izvorat din adevar si previziune, o stapana si cunoscatoare de suflete. Cine isi mai dedica azi o viata pentru a face cu atata har, din amanuntul umil si neinsemnat al vietii fiecaruia dintre noi, un semnal spre o taina sau spre o nadejde a zilei de maine? Intotdeauna va ramane ca detinatoarea unei experiente de viata si a unei forte morale notabile, izvorata din substratul educatiei satesti, unde legile nescrise au stabilit de multi ani deosebirea dintre samanta rea si cea buna. Glasul ei voalat, mainile frumoase, tinuta demna reprezinta gestul magic pe drumul desavarsirii esentei noastre”. Acesta a fost mesajul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti la disparitia Domnicai Garneata in timp ce in aceeasi zi ziarul „Romania Libera” publica intr-un chenar indoliat:”A pasit in nefiinta Domnica Garneata, povestitoare vestala «inzestrata cu darul, atat de ravnit de toti scriitorii de profesie, de a se face crezuta prin toate cuvintele», cum o definea Fanus Neagu. Cea care ne-a fost mama si bunica vine dintr-un tinut al cascadelor de lut arse de apele rosii ale razboiului. Inima ei, o ulcica in care suferinta a fiert dand peste margini. Povestea ei, o campie cu marginile innecate in tipete. Ca sa o traversezi trebuie sa te tii de mana cu altcineva. Noi am inteles menirea ei si am ales sa o impartim cu o lume intreaga, pentru vesnicie”.
Ion Moraru