„Urmati-va constiinta! Sa facem un «zid viu» pentru pastrarea credintei!” – acestea au fost indemnurile episcopului Anton Durcovici, in „iuresul satanei rosii”, abatut asupra Romaniei dupa 1948, dupa ce biserica greco – catolica a fost decapitata. El a fost arestat pentru „delict de uneltire impotriva ordinii sociale” si a suferit in temnitele comuniste pana si-a dat viata. Anchetatorii s-au indarjit sa spuna ca „Episcopul catolic de Iasi este o piedica in drumul tarii spre comunism”. Marturii cutremuratoare, insotite de imagini – document si de o interpretare artistica au fost puse in scena de un grup de inimosi actori bacauani, care formeaza „Teatrul din clopotnita”. Ei au poposit la sala de la Casa Tineretului (in Cartierul Catolic al Onestiului) si, in fata mai multor preoti romano – catolici, calugari capucini, elevi ai Liceului Teologic „Fericitul Ieremia”, dar si locuitori din zona, au prezentat spectacolul „Anton Durcovici – Omul cu fata de bronz”, cu cateva zile inainte de celebrarea, la 17 mai, la Iasi, a beatificarii sale. Pentru a prezenta cu o si mai mare acuratete viata acestui martir al credintei, realizatorii au adus un «film – document», in care s-a putut vedea chipul lui Iosif Visarionovici Stalin prezent la fiecare sedinta a Partidului Muncitoresc Roman la care Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker si alti lideri comunisti, in „isteria timpului”, declamau ca „proletariatul a inceput sa se elibereze de sub jugul asupritor”. A fost prezentata si o reconstituire din acei ani, din localitatea Fundu Racaciuni, in care credinciosii romano – catolici si-au aparat preotul si biserica in fata organelor de Securitate. Din intunecimea celulei, Anton Durcovici declara ca „a inlaturat din fapte orice politica, deoarece comunismul este o primejdie pentru credinta, pentru ca cere lepadarea omului fata de aceasta”, in timp ce anchetatorii subliniau ca „mama si tata ne sunt Republica si Partidul Muncitoresc Roman!”.
Spectacolul „Anton Durcovici – Omul cu fata de bronz” a surprins si dramatismul interogatoriilor din inchisoare, aratand chinul indurat de detinuti in urma electrosocurilor si loviturilor cu calcaiul bocancilor, la Penitenciarul din Sighetu Marmatiei. La realizarea spectacolului au contribuit actorii Dumitru Rusu, Nina Ionescu, Adina Iftimie, Iulia Solomon, Stefan Ionescu, Ciprian Carstin, Tiberiu Gabor, Ion Cosa (care a fost si regizor) si Laurentiu Budau. Ion Cosa: „Este o reconstituire a ultimei perioade a vietii episcopului Anton Durcovici. Ideea acestui «teatru – document» a avut-o PS Petru Gherghel, Episcop al Diecezei de Iasi, iar spectacolul a fost deja prezentat in Bucuresti, Iasi, Blaj sau Sighetu Marmatiei. Scenariul a fost scris dupa studierea timp de patru luni a multor documente din inchisorile Romaniei”. Parintele profesor Cristinel Ghiurca, director al Liceului Teologic „Fericitul Ieremia” din Onesti: „Este usor sa vorbim de martirii secolului XX, fara a-i cunoaste de aproape. Acest spectacol ne-a ajutat sa intelegem care au fost ororile comunismului. Cei mai in varsta au avut prilejul sa auda multe din replicile rostite acum de actori. Episcopul Anton Durcovici a fost un pastor care si-a dat viata ca Dieceza de Iasi sa poata dainui. L-am simtit mereu viu si traiesc ganduri din cele mai inalte la beatificarea sa. In mod special multumesc elevilor Liceului Teologic « Fericitul Ieremia» si sper ca bunul Dumnezeu sa le rasplateasca efortul, dandu-le posibilitatea sa cunoasca ceva ce nu afla pe bancile scolii”. Profesoara Monica Grosu, consilier educativ al acestui liceu: „Represiunile asupra clerului din anii ’50, facute de fortele comuniste, care promovau ateismul si erau cuprinse de furie impotriva lui Dumnezeu si a trimisilor Lui, sunt dovada profetiilor implinite. Nelinistile si suferintele personajului principal, framantarile interioare provocate de certitudinea arestarii iminente, «testamentul» transmis credinciosilor – indemnul de a-si pastra credinta, de a-si boteza singuri copiii, de a se aduna si a oficia Liturghiile si rugaciunile asa cum vor putea si pe unde vor putea – sunt de un dramatism tulburator. Pe acest «taram al plangerii», cu singura aparare reala – rugaciunea, se produce urmarirea, anchetarea, arestarea, condamnarea si incarcerarea episcopului, pe baza acuzatiilor inventate. Presiunile infernale morale si schingiuirile fizice exercitate de tortionari, cu scopul de a-i zgudui credinta, rezistenta si fermitatea, ultima Liturghie celebrata in conditiile inumane din inchisoare, sentimentul binelui facut si al datoriei implinite cu care episcopul a inchis definitiv ochii au fost o lectie pentru spectatori, declansand lacrimile emotiei. Reusita spectacolului, munca in echipa a acestor minunati profesionisti, limbajul regizoral, direct si accesibil, jocul bun al actorilor, intriga frumos tesuta, costumele, muzica, luminile, toate au avut un impact deosebit, care ne-au predispus sa reflectam asupra propriei noastre existente”.
Ion Moraru
