Timp de mai multe saptamani onestenii s-au putut bucura de deosebita expozitie de arta cu lucrari semnate de Hanns Studer. Vernisajul acestei expozitii s-a inscris a fi “un moment unic in viata bibliotecii onestene, uneori coplesitoare”, dupa cum a declarat bibliotecara Doina Lili Balcanasu, care a salutat prezenta criticului de arta Valentin Ciuca, a pictorului Gheorghe Frantz (prin bunavointa caruia au ajuns lucrarile artistului plastic elvetian Hanns Studer la Onesti). incarcatura emotionala a evenimentului a fost data de faptul ca la vernisaj au participat Monika Clemann (fiica pictorului elvetian) si Robert Zimansky, care ca interpreti de muzica simfonica au delectat publicul onestean cu un frumos concert. Prof. Elena Serbu, directoare a Bibliotecii Municipale “Radu Rosetti” a vorbit despre evolutia artistica a artistului Hanns Studer , amintind faptul ca acesta a studiat mai intai matematica si treptat a cochetat cu pictura pe sticla si cu gravura in lemn. Pentru a ne apropia si mai mult de lucrarile expozitiei lui Hanns Studer, prof. Elena Serbu a mentionat: “Prima comanda ii dezvaluie totusi lui Studer una din temele sale : marionetele. Cu aceasta va mai reveni , multi ani mai tarziu, la textul clasic al lui Heinrich von Kleist, «Papusile domnului C», unde personajele sale au mobilitate, lejeritate, proportie. Aceasta lucrare avea 15 xilogravuri pe tonuri caramizii tiparite in text si o figurina in alb-negru. In 1946 a ilustrat «Apararea lui Francois Villon», a lui Arthur Rimbaud. Studer se ocupa in permanenta de lirica, de la poetul roman Caiullus pana la Heinrich Heine , de la Esop la Gunter Eich”. Prof. Elena Serbu a mai mentionat:” Hans Studer a gasit in xilogravura un limbaj propriu, inconfundabil. Kurt Ulrich care l-a insotit pe prietenul sau toata viata a formulat astfel «crezul» artistic al pictorului elvetian: «gravurile sale timpurii au fost influientate de expresionisti. Formele clare care sunt propuse cu lama cutitului, parasirea negrului, albul taiat au fost pentru el o severa instruire formala care i-a decis intreaga sa opera. Cand el intensifica culoarea ca mijloc de expresie, a facut-o pe suprafete clar delimitate, adesea chiar schitate linear ( ca in Chansons pour Lille). Culori variate si tipatoare nu exista ci tonuri rafinat combinate, delicatese pitoresti si subtile efecte de lumina”.
Din multele si marile bucurii…
Criticul de arta Valentin Ciuca a vorbit despre stilul si tehnica abordata de catre artist in lucrarile sale, evidentiind mai multe lucruri:”Hanns Studer a iesit din formulele clasice ale xilogravurii si a altor tehnici pentru a trece dincolo de structura materialelor. Unii se vor bucura de aceste tablouri, idendificand simple imagini cu zodiacul, ce se aseaza sub semnele simbolice. Trebuie gasit fiorul de creativitate, pasiunea pe care o transforma un creator (cel care lasa urme pentru timp!), atunci cand ne ofera daruri. Pentru mine, privitor «a la prima» vedere a acestor lucrari, a fost nu numai surpriza unei vitalitati ci si a unui univers de cunoastere, ce transcede orice relatie imediata. Este un exemplu in care un talent nativ a putut crea un peisaj ce are armonia relatiei dintre parte si intreg. Sarbatoarea intalnirii cu pictura lui Hanns Studer, la care am fost invitat, este un elogiu. in lucrarile sale el arata ca nu avea nevoie de un rasarit mereu echivoc ci de acel alean, de o stare de abandonare, aducand o lumina a estului in galonatele, cateodata, dimensiuni ale vestului.” Valentin Ciuca a avut cuvinte deosebite si la adresa pictorului bacauan Gheorghe Frantz, care “a fost si este taina si bucuria existentei noastre. Gandindu-se la noi a reusit sa faca un lucru unic al Romaniei, a Bacaului si Onestiului. Este o armonie ce noua, romanilor ni se pare mai dulceaga, este un gest de eliberare sau ca strigatul in munte!” Cunoscutul critic iesean de arta Valentin Ciuca a mai mentionat ca “Hanns Studer locuieste pe o insula a Nordului Europei, are peste 90 de ani iar vitraliile pe care le-a realizat sunt in catedrale foarte cunoscute”. Pictorul Gheorghe Frantz a vorbit onestenilor despre frumoasa intamplare care l-a adus in postura de prieten al artistului elvetian si curator al lucrarilor din expozitie dar si despre gandul sau cel bun in a-i aduce printre noi pe cei doi artisti, Monika Clemann si Robert Zimansky, care ne-au cantat si ne-au incantat prin prestatia muzicala, la reusita micului concert fiind covarsitor faptul ca ei repeta si cate 10 ore zilnic. Concertul a cuprins interpretarea unor lucrari a lui Wolfgang Amadeus Mozart ( Duet pentru vioara si viola in Sol major) si a lui Michael Haydn (Rondo con spirito pentru vioara si viola in Do major).
Ion Moraru
