Cine spune ca actul de justitie nu se comenteaza, sa-i spuna asta lui Marcel Tundrea, care a stat in puscarie un sfert din viata, 12 ani, pentru o crima pe care nu a comis-o. Sau sa-i spuna asta unuia din fostii actionari ai Bancii Transilvania, care a facut accident cerebral dupa ce a inceput urmarirea penala impotriva sa si a murit tanar, instanta achitandu-l ulterior definitiv. Sau sa le spuna asta tuturor celor ale caror destine au fost intoarse sau nenorocite de magistrati care si-au recunoscut ulterior partinirea si faptul ca fusesera corupti.
E o litanie care se recita de ceva vreme, ca „Justitia nu se comenteaza”. Spuneti-le asta tuturor celor care au cautat dreptate si au ajuns doi metri sub pamant. Justitia nu se critica neargumentat, dar justitiei trebuie sa i se atraga atentia cand opereaza destine cu bisturie infectate de partinire. Cand un sef de Parchet incaseaza minim trei achitari definitive la Inalta Curte, cred ca, inainte de a fi luat la intrebari, trebuie sa explice de ce a purtat oameni nevinovati cu anii prin instanta. Cand un alt sef de Parchet e trimis in judecata pentru modul abuziv in care e acuzat ca fabrica dosare, parca altfel ii privim pe asa-zisii infractori, condamnati deja de presa dinainte de a-si exercita dreptul la aparare.
Cand Justitia nu e surda si oarba, ci cantareste in mana cu telecomanda, cu laptopul deschis sau cu foaia de ziar in fata, avem dreptul sa comentam. Facem presa, dar vrem ca justitia sa ia decizia legata la ochi, nu cu ochii pe ceea ce scriem. Corect e sa cantareasca argumentele noastre, dar si argumentele celorlalti. Luati informatiile din Onesti Expres, procesati-le, verificati-le si faceti dreptate, dar nu luati decizii DOAR pe baza a ceea ce scriem noi sau altii, pentru ca e posibil sa nu avem dreptate. E discursul corect care trebuie sa vina dinspre presa, iar jegurile care dau sentinte inainte trebuie puse la colt. Intre a milita pentru dreptate si a fi exclusiv noi cei care am avea dreptate e o diferenta, uneori, ca de la condamnat la nevinovat.
E oribil cand se tin oameni in puscarie pe baza rezonantei pe care o au cazurile lor, in urma reflectarii in media. Iti vine sa te lasi de presa. Asta nu e dreptate, e un desert servit celor care vor sange, vampirului social roman. Sunt persoane din toate categoriile sociale si din toate partidele care au suferit din dorinta unora de a prezenta sange pe post de justitie. Nu-l vrem pe Neghina la puscarie nici macar o zi, dar vrem ca cei care au adus Onestiului o paguba de foarte multe milioane euro, prin Termon, sa plateasca. Nu ne intereseaza distractii preventive, ci solutii definitive. Si nu mai vrem spectacol de catuse, care sa tina locul dreptatii. Infirmiera de la Maternitatea Giulesti, oricum nenorocita, e adusa la instanta in catuse si inconjurata de mascati, la cele 60 kile pe care le are. Adrian Nastase e adus cu mainile in buzunar. Nu am vazut, dar banuiesc ca si politistii onesteni acuzati de o spaga de 300 lei au fost plimbati tot in catuse. Au furat mai mult decat Adrian Nastase?
Degeaba avem justitie de televizor, intr-o tara insetata de dreptate.
