Basescu joaca la cacealma

In ’89, scânteia a pornit de la Laslo Tokes si s-a extins pâna pe balconul CC, finalizata cu fuga lui Ceausescu si “Jos comunismul”. Dictatorul a fost prins si executat, comunismul s-a metamorfozat in neocomunism, patronat de FSN si PDSR, iar peste câtiva ani in PD, UDMR, UNPR. Laslo Tokes a devenit europarlamentar si lupta impotriva propriului stat, instigând la disolutie si divizarea tarii. Nimeni din tara asta nu-l opreste, nu ia atitudine, in numele asa-zisului drept la opinie, insa aici este vorba de actiune si nu de opinie. Scânteia actiunilor de protest din ultimele cinci zile a pornit de la Raed Arafat, un onest functionar al statului, profesionist in domeniul lui, care a dovedit ca si in România se pot face lucruri marete, functionale, cu impact major asupra populatiei, chiar in conditiile in care, peste tot, se spune ca nu se poate, ca nu sunt bani. El a reusit si de aceea trebuia inlaturat dintr-un sistem care nu putea tine pasul cu…pasii lui. Nici prin cap nu i-a trecut presedintelui ce impact vor avea asupra populatiei apostrofarile in direct la adresa lui Arafat, altfel isi vedea de plimbarile lui saptamânale la Predeal. Surprins si speriat de amploarea manifestatiilor din strada, radicalizarea protestelor si a revendicarilor (in peste 60 de orase populatia a iesit pe strazi), de la sustinerea lui Raed Arafat, manifestantii si-au amintit de salariile taiate, de pensiile impozitate, de cresterea TVA, de saracia din case, de proasta guvernare din ultimii 20 de ani si tot mai vehement au inceput sa strige “Jos Basescu”, “Jos Guvernul”, Traian Basescu a facut un pas la care nimeni nu se astepta: l-a rechemat pe functie pe acelasi Arafat, pe care il fortase sa plece intr-un mod mai mult decât rusinos. Aceasta miscare avea darul de a scoate oamenii din strada, numai ca protestatarii au realizat cacealmaua si i-au dat cu flit presedintelui. Daca gestul marinarului ar putea fi inteles, cel al lui Raed Arafat nu are nicio justificare in fata celor care l-au sprijinit, in conditiile in care nimeni nu si-a asumat rolul de a-i cere scuze public pentru jicnirile aduse in fata natiunii. Nu ma asteptam ca Raed sa accepte asa usor oferta presedintelui, care nu are in structura sa sentimentul uitarii. Si-a rezolvat – in opinia lui – o problema, insa a distrus reputatia altui medic specialist, este vorba de Andrei Georgescu, cel adus la minister in locul demisionarului. Cu bune intentii, acesta a acceptat sa preia functia de subsecretar de stat, insa dupa cinci zile i s-a cerut sa demisioneze. Degringolada de la nivelul Puterii nu pare sa ia sfârsit, chiar daca Emil Boc si-a amintit ca dialogul ar fi singura cale de a stavili manifestatiile din strada. Atunci când si-a asumat raspunderea pentru cele mai importante legi, atunci când a scos ordonante de urgenta pe banda rulanta nu avea nevoie de dialog. Era pe cai mari. Acum sta pe o mârtoaga, care abia isi mai trage ultima suflare. Basescu calca in continuare pe cadavre dupa principiul ca intr-un razboi nu numarul victimelor conteaza, ci invingatorul. De data aceasta se prea poate sa-si fi facut gresit calculele. Maestru al diversiunilor, a eludat confruntarea cu poporul lui iubit si a scos castanele din foc cu mâna lui Raed Arafat, iar doctorul a muscat momeala. Pacat.