Toamna frumoasa “isi varsa” in acest an bogatele-i roade in conditiile in care nivelul de trai al oamenilor a scazut simtitor si previziunile pentru viitor sunt din ce in ce mai pesimiste. Acest lucru se poate vedea in orice moment al zilei si la Piata agroindustriala din Onesti, unde cumparatorii isi chivernisesc fiecare banut in cumpararea produselor agricole pentru “camara iernii”. O creionare a tabloului cotidian din cea mai mare piata onesteana a “caligrafiat” ing. Nicolae Doilet, director al Pietei Agroalimentare, care ne-a declarat ca “in acest an am avut mai multi producatori agricoli fata de anul trecut, majoritatea fiind din judetele Vrancea, Galati sau Buzau. Tot in comparatie cu anul trecut preturile sunt acum pe piata la jumatatea celor care au fost in urma cu un an. Ploile de la inceputul verii au ajutat ca producatorii agricoli sa obtina produse gustoase, cu aspect placut insa desi sunt preturile mai mici, datorita greutatilor de fiecare zi ale vietii, vanzarile au scazut. Se observa ca puterea de cumparare a locuitorilor Onestiului si din imprejurimi este in sens descrescator. Ceea ce este intristator este faptul ca datorita vanzarilor mici si perisabilitatii produselor agricole aduse spre comercializare, o parte din acestea au fost aruncate la gunoi!”
La o privire printre tarabele incarcate cu tot felul de produse agricole se observa faptul ca vremea mai rece din ultimele zile a alungat din putinii cumparatori ce se aprovizionau sau care urmareau cum mai sunt preturile. “Suntem de la Matca (jud. Galati), avem produse legumicole de calitate si in cantitate destul de mare, dar cumparatorii sunt foarte putini. Parca au trecut vremurile cand gospodinele cumparau legume pentru a le pune la murat, ardei, gogosari pentru iarna! Profitul nostru este foarte mic si in conditiile actuale dorim sa vindem la pret avantajos pentru cumparatori, macar produsele agricole pe care le-am adus”, ne-a declarat Ioana F., aflata de aproape o saptamana pe platoul betonat de pe malul raului Casin. Daca in alte localitati se organizeaza targuri si mari expozitii agricole (cum a avut loc in Oltenia, unde cumparatorii au putut urmari cum zeci de kilograme de rosii au fost decojite si puse intr-un cazan «de trei vedre», in care s-a obtinut cu rabdare bulion – ce a fost «acompaniat» de o supa de rosii cu legume, servita in admiratia vedetelor!), la Onesti stivele mari cu saci cu ceapa, cartofi, ardei gras, castraveti formeaza “adevarate” standuri de produse agricole. Roadele din gradini, vii si livezi pot fi savurate in atmosfera obisnuita a pietei. Rosiile, “regine” ale legumelor, carora le vom duce dorul odata cu mijlocul acestei toamne, se vand la Onesti cu 1,5 lei/kg la acelasi pret sau chiar mai mic gasindu-se ceapa, castravetii, vinetele si ardeii grasi. Cartofii “en-gross” se vand cu 0,50 lei/kg la fel ca si varza “de Buzau” (adusa de pe aceste meleaguri de producatori agricoli din zona). Pe tarabe sunt din belsug si mere rosii si aurii, gutui galbene (ce au adunat parca in ele soarele verii), nuci, pere (“fardate elegant”, dupa parerea unei cumparatoare). Un lucru nu este totusi in “nota generala” a preturilor scazute, la sectorul struguri – adevarata “emblema” a toamnei, “imparat” al roadelor ce promite must si vinuri alese. Productia mai mica din acest an a facut ca kilogramul de struguri (de vita nobila) sa fie in medie de 2 lei, chiar si mai mult. “Parfumul toamnei”, cu fosnetul frunzelor cazute si ingalbenite si “vremea de ploaie”, mai racoroasa dimineata si seara, a adus la Onesti si produse agricole mai putin intalnite, cum ar fi catina, alunele de padure (prezente in cantitati mari), praz si altele.
Mai nou, pentru a imbia cumparatorii vanzatorii produselor agricole din Piata Agroalimentara din Onesti isi fac cunoscute preturile printr-o aschie de lemn (pe care este specificat pretul), ridicata pe taraba, in mijlocul marfurilor de vanzare. Insa in pofida prezentei acestor lucruri, lipsa locurilor de munca si somajul din ce in ce mai accentuat din zona, fac ca onestenii sa isi cumpere de la piata agroalimentara doar strictul necesar de produse agricole. Dialogand cu unii dintre cumparatorii de la piata onesteana ei au marturisit ca au “un licar de sperante” la membrii familiilor lor ce lucreaza in strainatate, in profesii si locuri din cele mai diverse (bagajist, ospatar, menajera, muncitor la fermele de animale). Pentru acestia (care le trimit bani din strainatate), au si teama ca criza economica europeana se va accentua si vremurile se vor schimba in rau si pe meleagurile straine unde ei lucreaza acum.
Ion Moraru
