Bogatii din ultimul esalon

Dupa chipul si asemanarea lui. Nimeni nu are nicio dilema. Totul se transeaza din prima. Cum iti vine la gura, pardon!, cum iti vine de la mentor, de la sef. Ratiunea nu se mai deplaseaza de la A la B, exista in ecuatie si alte trasee, nebatute, nebatatorite. Dar cine mai are acum chef de ratiune, de logica, de legile economice, ale bunului simt. Dam paginile cu teoriile prea sofisticate si ne oprim la sofisme si legile bunului plac. Facem loc ambitiilor, orgoliilor, prostiei si ignorantei. Sunt mai la indemana si nu necesita deschiderea unei carti, a unui tratat. Eu am zis. Pai, daca eu am zis, toata lumea se aliniaza, fie chiar si in sant, cu noroiul pana in buze. Presedintelui nu i-a iesit macelarirea pensiilor cu 15 la suta. Cat il costa sa deschida unul din codurile pentru care s-a dat de pamant prin 2009 si de care nu mai pomeneste nimeni nimic. Sau putea sa-si puna consilierii sa o faca ei. Daca institutia care se ocupa de pazirea Constitutiei a respins propunerea lui Traian Basescu, manios tare a venit cu o alta nebunie: pensiile sa fie impozitate cu 16 la suta. Toate. I se zbate ochiul stang, si cand i se zbate, nevoie mare trebuie dat cu biciul in veniturile oamenilor. Si te mai miri, nu te mai miri, daca Berceanu trage unu la suta din salariile ceferistilor din subordine pentru reconstructia caii ferate. Nu ei au stricat-o de-a lungul timpului prin desele calatorii de la Nord la Sud si de-a latul tarii. Sa plateasca, daca vor sa aiba unde munci si in anii urmatori. Ce-l intereseaza pe ministru ca donatia presupune acordul partii aflata pe partea stanga a caii. A caii ferate. El a zis. Unde-i „zicere”, nu-i tocmeala. Nu-i de-ajuns. Videanu, un alt calaret pe caii presedintelui, a scornit o noua lege, o lege a pietei libere supravegheate de ciracii invatati cu legile panificarii de stat, valabila de la 1 ianuarie si pana la 31 decembrie. Indiferent de an. Nu misca in front niciun comerciat zabauc, care are de gand sa-si vanda produsele macar la pretul de productie. Nu. Dai cu un leu rosiile, de la Nusfalau la Tropaisar. El a zis. Mai zic de Elena Udrea? Nu, ca-i o doamna. Are liber la prostii. Si dumneaei, vedeti?, dumneaei nu a zis, a facut. Il iubesc mult pe Emil Boc. Imi place la nebunie cum se stropseste la subalterni, iar ei zic, dar nu fac nimic. Desfiintam posturile a nu-stiu-cati secretari de stat. Desfiintam, zice Videanu, si ii paseaza lui Berceanu. Pe acelasi post. De secretar de stat. Dar mai incolo, in alta cladire, pe alta schema. Desfiintam cate un post de subprefect in fiecare judet. Zis, dar nu facut pe-antregul, nu poti da omul afara asa usor, a cotizat, a lipit afise, a matahait prin noroi la inundatii. Consilier unu e bun? E bun. Sa manance si copiii lui o paine. Dam altii pe tobogan in jos, ca nu-i sustine nimeni. Un amarat nu si-a gasit partid, toata viata a invatat, s-a pregatit la universitati inalte. Cui ii trebuie acum management performant, administratie europeana? E criza. Ma gandesc ca cineva tot trebuie dat afara, restructurat, exilat, unul care se gandeste la binele tarii. Iata-l! A rasarit de unde nu te astepti. El este. El salveaza Romania. E portarul. Iat-o! E femeia de serviciu. Diafana, buna samariteana. Nu-ti trebuie mult sa o convingi. E patrioata. Gandeste adanc la binele tarii. Si e multumita ca Boc, Videanu, Berceanu, Udrea, domnul Basescu sunt multumiti ca reforma le-a reusit. PIB-ul, saracul, isi va reveni, inflatia va da inapoi ca vaca in staul si, dupa cum au auzit ei, si au auzit bine, FMI ne va da si ultimii banuti pentru prosperitatea tarii. A tarii noastre. Sa traiti bine, ca ne trebuiti. Ne trebuiti in statistici. La morti, la raniti din dragoste de tara, ca la vii s-a incheiat rubrica.