Trec adesea pe strada mea cufundata in propriile-mi ganduri… observ uneori oamenii, pisicile, dar de cele mai multe ori ma uit la frunze, la pomi, la nori, la flori… Azi m-am trezit inconjurata de o stiva de brazi… la gunoaie.
Ma cuprinde o tristete sfasietoare si incep sa ii cant cu voce tare, dar mai apoi, in gand, pentru a nu deranja urechile locatarilor “O, brad frumos”… Il intreb, unde-ti sunt copiii, care iti cantau infiorati de febra asteptarii Mosului, …unde iti sunt indragostitii, care au presarat prin crengile tale saruturi duioase, ti-au picurat soapte inmiresmate in miez de noapte. Si unde-ti sunt destoinicile gospodine, care s-au luat la tranta cu Ajunul, si printre aluaturi dospite, carnati afumati, piftii pofticioase, si sarmale aburinde, si-au suflecat cu vrednicie coatele si te-au imbodobit cu harnicie, “ca dee… asa se cade la Craciun… ca far’ o tara de brad in casa parca nu e sarbatoare.”
Unde-ti sunt visatorii, care si-au agatat in crengile tale asteptari, iluzii, sperante, vise netraite..nostalgii, amintiri…Si unde-ti sunt colindatorii care atata te-au cantat, te-au adorat… Te-au lasat aici singur si trist! Nu e drept! Pai daca e munte de brad, padure de brad, o poiana lang-un brad, o piata cu brazi… brad de Craciun… sa fie si o insula sau o pensiune cu brazi obositi… nehotarati, unde sa- si tanguie agale dorurile si ofurile.
Brad de Gunoi!… Imi trec rapid prin minte crampeie, flash-uri cu tinere fete in asteptarea primului lor bal, peste care se suprapun nebune, imagini cu batrane sfatoase care stau pe marginea santului…piete doldora de brazi verzi… si munti de brazi la gunoaie… Meditez tacuta asupra rostului vietii, tac in fata scurgerii implacabile a timpului. Cum se mai schimba toate, clipa de ieri e inlocuita ametitor cu cea de azi, iar cea de azi e deja maine. Ma trezesc brusc din visare. Noroc cu vecinul meu, om harnic si vrednic, asezat si cu capul limpede, care a pus mana repede pe o secure, a retezat in graba crengile si a cioplit un strasnic arac. Va agata la primavara fasolea zvelta, daliile falnice, sau rosiile burtoase. Poate si de aracul meu se vor agata visele si sperantele mele ascunse, se vor rasuci si vor prinde viata.
O brad frumos… O brad frumos, cu cetina tot verde… mereu voi tangui de dorul si aleanul tau si credincioasa te voi astepta inca un an.