Exista o inaltime pe care numai Dumnezeu o masoara!
Pasare… pasare
Pasarea nu-i pasare
Care cara mazare
Cand imparte roua rece
Timpului care-o petrece…
Cele doua…
Smecheria si prostia
Fura si bucataria
Fura apa, fura prazul
Fura laptele si gazul…
Smecheria si prostia
Vor sa-nchida pravalia
Fiindca-n drumul lor prin ace
Au ramas tot dobitoace…
Casatorie americana
Se aduna omul langa om
Si infloresc precum un pom
Intelegandu-se o vreme buna,
Sperand in dragoste nu bruma…
Trecut-au anii si vor trece
Si nemilosi la suflet, gheata rece,
Trezindu-se la vremea batranetii
Cat de orfana-i mintea tineretii
Atunci cand pleaca-n viata nicovala
Fara o gandire in chestia americana,
Cu mintea-i trista, seaca si orfana
Uitand sa schimbe afacerea pe-o para…
O tanara autoare impartasea ideea ca “scrisul este o spovedanie, o dorinta exprimata, un cantec fara melodie, un geamat de durere, ce se aude in jur, un extaz, un zbor catre libertate. Nu mai avem timp sa ne bucuram cu adevarat de frumusete, nu mai observam ce este sensibil… dar citind, redeschidem ochii… “
Ce-i fericirea?
O fi probabil un cantec al iubirii
Ce-i pronuntat neclar din nestiinta
Cand vine vremea de cainta
Ce spulbera o clipa, a neputintei…
Ce-i fericirea?
E lantul invizibil, adesea parafat
Sculptat ca-n orice miez de floare
De ai simti parfumul intunecat…
O vorba mare a unui anonim: “Dragostea si poezia sunt pretutindeni- inima sa ai, sa bata in ritmul lor…”
Imbarbatare
Oricat de mare ar fi povara
Oricat de crancena auzi ocara
Accept-o ca pe crivatul ce bate
Dar nu ceda din demnitate…
Iluzie
Au disparut luminile din vis
Si nu vor mai licari vreodata
Caci raul s-a impietrit in drum
Iar poarta ce-o visam, nu-i poarta!
Rani vechi s-au desvelit din nou
Nici candelabrul nu mai arde
Privindu-mi soarta cea orfana
O viata trista si concava…
Doar atat
Asa cum te-am visat de prima data
Infasurata intr- un vesmant si inalta
Veneai, plecai si nu erai
Doar candela iubirii aprindeai.
Chemai albinele din zbor
Cand le sopteai cu glas usor
Creand o plasma parfumata
Asa cum te-am simtit de prima data.
Un soc a smuls din mine fericirea
Vazandu-te de altul mangaiata
Zambind la toti din vanitate
Dar nu stiai cum raul ma strabate.
Nu mai astept nici candela iubirii
Nici ura ce ma arde ca pe rug
Doar un suras sa pot invinge
Ideea visului pierdut
Si doar atat, nimic mai mult.
Versuri de Sandu Tudor, Onesti
