O dimineata cu un zambet al soarelui mai prietenos i-a strans la un loc pe absolventii de acum 30 ani ai Colegiului National „Grigore Moisil” din Onesti. Nostalgia si rememorarea amintirilor ce si-au pastrat in timp prospetimea au dat intalnirii o frumusete coplesitoare. Nu au lipsit neastamparul asteptarii profesorilor si matricola de liceu (pe care absolventii promotiei 1983 si-au prins-o in piept), iar atmosfera a fost cuprinsa de impartasirea a numeroase sfaturi de viata lunga. Prof. Rada Constandache (director eminent al fostului Liceu de Matematica – Fizica), a rasfoit catalogul privind si ascultand lucrurile ce au marcat destinul fostilor elevi, care se pot mandri cu faptul ca au legat un colectiv deosebit. Liviu Bargaoanu a deschis implinit sirul confesiunilor, urmat de Florentina Burtea, care a retrait emotiile cu care venea dimineata la scoala. Delia Colceriu a vorbit despre o cariera de 25 ani in aceeasi firma, dupa studii universitare in Brasov, iar Mariana Comanici s-a confesat: „de la varsta de 5 ani am dorit sa fiu medic si am reusit. Nu ma multumesc cu ceea ce stiu si invat despre homeopatie, care este prezentul si viitorul medicinei!”
„Dupa 30 de ani, cu un destin itinerant (Onesti – Iasi – Bucuresti – Brasov – Franta), pot spune ca anii de liceu sunt cei mai frumosi! ” – a marturisit Daniela Gheorghiu, care a mai spus: „Am considerat ca in viata nu merita sa faci compromisuri. Nu a fost sa fiu profesor universitar, dar am luptat pentru modernizarea cabinetelor de radiologie. Avem impresia ca facem ceea ce vrem noi, dar nu e asa, luptam contra destinului si tot el are castig de cauza”. Calin Haita a adus lucrurile intr-un alt orizont: „Daca acum 30 de ani eram un tanar absolvent, cu spiritul liber, dupa 26 ani de munca ma gandesc la Australia, Canada si la alte tari dezvoltate”. Gabriela Iftimie a absolvit Facultatea de Medicina. „Sunt profesor de kinetoterapie la Universitatea > din Bacau si ma lupt sa lansam si terapia ocupationala”, adaugand ca „la kinetoterapie nu construim, ci am ajuns sa exportam!”
Liantul anilor de liceu
O surpriza le-a facut colegilor Nausica Logoteti, care a venit imbracata cu sarafanul uniformei scolare din urma cu 30 ani. „Am ajuns sa inteleg ca > inseamna sa fii impacat, sa iti gasesti echilibrul”, a fost marturia sa. Ionela Manolache s-a intors ca profesoara in Onesti, dupa absolvirea Facultatii de Matematica din Iasi. Cu raspunderea de inginer cai ferate, drumuri si poduri si de diriginte de santier, Carmen Mateescu a tras linie: „Mi-am dorit sa fiu doctor, am ajuns inginer. Am lucrat de la inlocuirea conductelor de apa potabila la reabilitare de cai ferate – cu cele mai noi materiale care au intrat in Romania. Sunt un om nelinistit si acest lucru imi prinde bine… Nu mi-am dorit niciodata sa lucrez in strainatate, ceva ma face sa ma intorc… Iar Onestiul este oaza mea de liniste”. Cu cateva lacrimi in privire, ea a la multumit profesorilor care au contribuit la formarea sa.
De la Atelierul de proiectari al Chimcomplex (o societate care de la 6000 angajati mai are 600), Gabriela Negru a venit cu un mesaj optimist. Au urmat Sorin Niculescu, in prezent angajat al Primariei onestene, dupa absolvirea Facultatii de Electrotehnica in 1989, si Gabi Oanca, cu rigurozitate si prestanta medicala, fiind si profesor universitar. „Dupa ce am incercat cu ingineria si nu i-am dat de cap, am incercat si cu show-urile, iar acum ma ocup de televiziune, intr-o casa de productie unde realizez documentare” – a fost marturisirea lui Titi Palade. Daniel Pascanu e doctor ortoped si ar putea fi „primul bunic”, iar Valentin Priceputu a declarat ca, desi e plecat din Onesti de 32 ani „sufletul ramane tot aici!” Petronela Lungu e propria sa sefa: „dupa o perioada de 12 ani lucrati in combinat, mi-am infiintat o firma si trec prin toate greutatile – puse si impuse!” George Tanasa a bifat o mare dragoste pentru… badminton (pe care il practica cu succes fiul sau, Andrei), rememorarile fiind incheiate de Camelia Bratu, mare iubitoare a muntelui, instructor pentru jocuri in aer liber, si reflexoterapeut si maseur.
Concluzia i-a apartinut prof. Rada Constandache: „Nimic nu se obtine fara sacrificii si ma bucur ca ati reusit. Dar nu stiu daca o viata linistita te multumeste. Multumirea vine de la munca, de la casa si de la urmasi. Punct. Si daca nu reusesti sa apreciezi ce ai in jur, e in zadar…”
Ion Moraru
#1 : 11/12/2014, 18:20
