Nu-i chip sa ajunga un roman într-o functie publica mai de Doamne-ajuta, fara sa nu provoace valuri nationale si internationale. Soacra-mea, de pilda, amuzandu-se mereu pe seama faptului ca ma cred curat precum lacrima neplansa, zice ca n-ar fi rau sa prind si eu un oscior public mai acatarii, pentru ca mai apoi, firesc, sa afle din gura opiniunii publice cam ce hram port. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a ales pe Înalt Preasfintia Sa Andrei Andreicut ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, pentru ca apoi tot crestinul sa afle ca prelatul a semnat un angajament de colaborator al Securitatii. De ce-o fi fost totusi ales? Or fi pacatuit chiar si mai mult contracandidatii sai? Înalt Preasfintitul Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Preasfintitul Teodosie, Bartolomeu Anania, fostul Mitropolit al Clujului, au fost informatori ai Securitatii… Se pare ca nu-i de unde alege… În politica, numai un pic daca-l scuturi pe unul cu DNA-ul sau cu un procuror, vezi imediat cum tipa belelele de pe el. În jurul presedintelui Consiliului Judetean Arges, Constantin Nicolescu, cercetat pentru fapte de coruptie, PSD a facut un adevarat zid; un zid jenant. De peste tot sosesc informatii care evidentiaza cel putin un comportament imoral în afaceri, dar omul este sustinut, argumentandu-se ca se afla în gratiile electoratului… Povestea cu Adrian Severin este de comedie. Omul a fost primul pe lista europarlamentarilor PSD, invocandu-se faptul ca are expertiza într-un anumit domeniu. Adrian Severin este însa comediosul care, îmbracat în costum national, îl astepta pe Ceausescu, la inaugurari, cu tava pe care era foarfecele pentru taierea panglicii. Adrian Severin este cel care a acuzat apa de la robinet ca are doi atomi infractionali de hidrogen, a amenintat aiurea ca va divulga nu stiu ce spioni… Acum se afla în atentia Europei, pentru ca lupul îsi schimba parul, dar naravul de a face lobby în stil mioritic e greu de lepadat. Cu Adrian Severin am verificat înca o data standardul european al mentalitatii noastre. Încapatanarea de a nu demisiona, de a se considera victima sunt vedetele spiritului sau. De ce se afla mereu asemenea oameni în cap de lista? Probabil ca e valabil ce-am presupus si în cadrul prelatilor: sunt cei mai putin patati… Daca e asa, e tragic. De ce tragic? Pentru ca-mi spune una dintre cele mai importante constiinte ale secolului recent încheiat, Karl Popper: „Un stat democratic nu poate fi mai bun decat cetatenii sai”. De aceea trebuie sa speram ca marile valori – precum libertatea, onestitatea, adevarul, responsabilitatea – vor fi recunoscute candva si ca virtuti ale spiritului nostru. Altfel vom trai etern în regim de comedie tragica.