Calauziti parca de o vorba din batrani ce spune ca “orice povara este o binecuvantare”, cu increderea ca purtarea in suflet a credintei ortodoxe catre Dumnezeu este sfarsit al oricarei ingrijorari, membrii Coralei “Armonia – Ion Cuntan” din Onesti au pornit in dimineata zilei de 2 octombrie pe meleagurile pline de evlavie ale Neamtului. Pelerinajul a avut loc cu binecuvantarea preotului Ioan Tudor, de la Parohia “Sfintii Imparati Constantin si Elena” din Onesti iar Petrica Baciu, presedintele executiv al coralei, a fost cel care clipa de clipa s-a implicat in conturarea acestei zile ca una a bucuriei pelerinilor fata de marile daruri divine. Plecat la drum, cand sufletul iti este cuprins de credinta si de ceea ce poate face Dumnezeu nici nu observi trecerea timpului ci doar insiruirea copacilor pe marginea soselelor, “metamorfoza” peisajelor, de la campiile intinse, la dealuri si paduri pe langa care susura si firul vre-unui izvor. Prima imagine a splendorii vietii manastiresti in tinutul Neamtului pelerinii onesteni au zarit-o in varful unui deal gol, la Bodesti. Trecand pe sub arcada unei porti inalte din beton, mestesugite cu mai multe modele geometrice, onestenii s-au bucurat de frumusetea Manastirii “Sfantul Vasile cel Mare”, unde este pastrata o particica din moastele Sfantului Varlaam. Aici s-a putut vedea cat de mult este cinstita iubirea si smerenia sfintilor. Pasind prin aceasta manastire esti cucerit de “indreptatorul credintei”, intalnit la fiecare icoana a sfintilor. Despre Sfantul Nicolae, chip al bladetilor este marturisit faptul ca “a castigat cu smerenia cele inalte si cu saracia cele bogate”. Manastirea are 10 vietuitori, care asemeni cuvintelor alaturate pisaniei indeamna “sa purtam grija cu tot inadinsul la frumusetea sufletului, caci aceasta vrea sa ceara Dumnezeu de la neamul omenesc”. Piatra de temelie a manastirii a fost pusa la 17 iulie 1997 de PS Calinic Botosaneanul iar in anul 2007 ea a fost sfintita.
Puterea gandurilor
In aerul rece si imbalsamat cu miros de smirna si busuioc, un calugar al acestei manastiri a evidentiat faptul ca “rugaciunea este hrana sufletului, daca in acesta avem rugaciune avem si dragoste”. Departe de lumea dezlantuita a politicii care framanta in acest moment Romania, calugarul de la Manastirea Bodesti a mai marturisit: “Prin pelerini se aude numai despre ura si dusmanie. Politicienii se bat intre ei si aduc deznadejdea. Ei se lupta pentru altii si nu stiu ce urmari va avea aceasta lupta. Pentru ca orice fapta are si urmari si ne-am putea aminti o vorba a monahului Iustin Parvu, «sa facem bine cat mai avem timp» iar daca e ceva frumos, sa vada si vrajmasul”. Un lucru demn de mentionat este ca Manastirea Bodesti a fost inaltata pe un teren in suprafata de doua hectare, intr-o zona “impestritata” cu sectanti (prin apropiere actionand “secta secreta ortodoxa”, cu ramificatii in Ucraina) iar acum este purtata prin procese, lucru care face sa nu poata fi finalizata clopotnita!
Bogatie spirituala
Urmand drumul prin mai multe sate (Dobreni, Negresti, Poiana), alaturi de firul serpuitor al paraului Horaita, strajuit de culmile brazilor printre care se ridica alene ceata muntilor, un alt popas a fost facut la Manastirea Horaita. Manastirea este asezata intr-o poiana inclinata, inconjurata de Muntii Stanisoarei si are hrisov de intemeiere de la domnitorul Moldovei – Ioan Sandu Sturza (1822-1828). Principalul ctitor al manastirii a fost parintele Irinah (ce a devenit si primul ei staret, adunand in jurul sau 70 de vietuitori). Biserica Manastirii Horaita (ridicata in timpul staretiei cuviosului Ermoghem), are 30 de metri lungime, 17 metri latime, aproape 20 metri inaltime iar grosimea peretilor are intre 1,6 si 4 metri. Dincolo de grandoarea acestei biserici, in constructia careia se intalnesc elemente din arhitectura romano-bizantina dar si influente rusesti (ea avand opt turle), coplesitor este gandul de intampinare al pelerinilor. Astfel, sunt incrustate cuvintele: “Ai pierdut bogatia? N-ai pierdut nimic. Ai pierdut sanatatea? Ai pierdut ceva. L-ai pierdut pe Dumnezeu? Ai pierdut totul”. Aceste randuri isi gasesc o continuare intr-un epitaf, fratii crestini fiind indemnati “sa nu insele frumusetile desarte, sa fie cu paza despre ele”. Cugetarea este una mai adanca: “Suflet drag, sa stii ca-n viata / Totdeauna e mai bine / Tu sa suferi pentru altul / Decat altul pentru tine”. In fata frumusetii Manastirii Horaita, loc unde misuna pelerini de toate varstele, onestenii au remarcat ca aceasta te atrage a fi alaturi de Sfanta Biserica. Impresionanta este catapeteasma bisericii, una unicat in tara si probabil si in lume, datorita asezarii amvonului deasupra usilor imparatesti, dar si odorul cel mai de pret – Icoana Maicii Domnului “Izbavitoare de seceta”, facatoare de minuni. Obstea acestei manastiri numara 17 vietuitori, ce continua traditia vrednicilor inaintasi, impletind rugaciunea, munca si ascultarea.
Evlavie si cantec religios
In spatiul sacru, pictat pe fundal caramiziu, al Manastirii Horaita s-au inaltat si glasurile sublime ale membrilor Coralei “Armonia – Ion Cuntan” din Onesti, cantecele interpretate aducand o liniste izbavitoare in randul pelerinilor. Vocea suava, de soprana, a solistei Cristina Iscru (ce isi aniverseaza in aceste zile ziua de nastere), a incantat auditoriul, “aura” melodiilor “Iubite-voi Doamne” si “Tatal nostru”, coplesind atmosfera plina de evlavie a Manastirii Horaita.
Ultimul popas al pelerinajului onestean prin tinutul Neamtului a fost facut la Manastirea Almas, ridicata cu sprijinul razesilor in 1659 de un cioban din Tara Hategului, ajuns aici datorita grelei asupriri maghiare. Aceasa manastire, pastorita acum de arhimandritul Laurentiu Nita, are icoane cu pietre scumpe dar si o icoana facatoare de minuni (“Sfanta Ana cu pruncul”), ce pastreaza urmele unui incendiu in care a ramas neatensa. Manastirea, a carei reconstructtie s-a derulat intre anii 1987-1995, este inconjurata de un peisaj deosebit, cu un cer albastru cum numai deasupra padurii se poate zari. Si in aceasta manastire onestenii, membri ai Coralei “Armonia – Ion Cuntan” (infiintata in 1993) si-au atratat dragostea fata de biserica si de cantecul religios. Dirijati de Cecilia Naiman, onestenii au adus in dar vietuitorilor Manastirii Almas (singura in care de-a lungul veacurilor s-a slujit numai in limba romana), un florilegiu al celor mai frumoase cantari religioase.
Intr-un dialog deschis intre membrii coralei onestene si calugarul Casian, de la Manastirea Almas, s-a evidentiat faptul ca “fiecare om are misia sa, cu gandul la Dumnezeu iar prin rugaciuni in taina trebuie sa ne pastram credinta”. Drumul de intoarcere din aceasta frumoasa parte a tarii, de la Manastirea Almas la Onesti a fost unul al bucuriei pentru o zi deosebita, Petrica Baciu, Cecilia Naiman, Cristina Iscru, Paul Soucaliuc, Victor Apahtin si ceilalti membri ai coralei onestene dovedind ca pastreaza cu multa sfintenie in suflet credinta, izbavitoare a noi clipe de implinire.
