Cu drag si cu dragoste pentru onesteni

Interviu cu Corneliu Cristea

– Stimate domnule Corneliu Cristea, ati trait recent un eveniment care este legat de o personalitate a Onestiului, Paul Soucaliuc, ce ne-a parasit in primavara acestui an si a carui amintire este vie…
– In total acord cu nascocirea mintii omenesti, deci si cu fenomenul internet, care ingaduie ca sa intram in toate depozitele de cunoastere din lume, la anii mei raman partizanul si prizonierul cartii ce vine de la Gutenberg (1400 – 1468), ca inventie a tipografiei. Din multimea de carti carora nimeni nu le poate sti numarul, aduc in discutie pe cele aparute prin anii 1970 – 1980, la Editura Sport Turism sub titlul generic «Pe urmele lui…» (A. I. Cuza, Aurel Vlaicu, Badea Cartan, Gala Galaction, Grigore Antipa, Al.O. Teodoreanu etc). Adaptand acea idee a editurii, ma ofer sa mentionez sub acest generic ceea ce poate fi «pe urmele lui Paul Soucaliuc». El s-a nascut la 11 ianuarie 1940 in judetul Suceava, a urmat liceul ucrainean din orasul Siret si si-a continuat studiile la Scoala Militara de ofiteri tehnici de radiolocatie (intre 1957 – 1960). A absolvit aceasta scoala cu gradul de locotenent si a fost repartizat in jud. Arad. S-a casatorit cu Valeria (profesoara in jud. Maramures) dar tanara familie nu a gasit intelegerea de a fi impreuna si dupa doi ani de insistente si asteptari Paul a parasit armata in anul 1963, din motive personale. A urmat Academia de Studii Economice si venirea sa la Onesti, pe platforma petrochimica (la Uzina de Cauciuc), unde a avut mai multe functii. S-a pensionat in anul 1995 dar a mai muncit opt ani, familia sa avand si trei copii, realizati, despre care ne este placut sa aducem vorba.

– Ce l-a animat cel mai mult in viata pe Paul Soucaliuc?
– Ca activitati extraprofesionale evidentiez ca a fost membru fondator al Asociatiei Corale «Armonia – Ion Cuntan», care din anul 1992 a raspandit muzica lirica, religioasa si patriotica pe plaiurile romanesti si in strainatate. Aceasta corala onesteana a fost bine primita in peisajul cultural si artistic , prin concerte si concursuri, pentru repertoriul ei variat si complex. Paul Soucaliuc a indeplinit cu obiectivitate si devotament pana la sfarsitul vietii lui functia de secretar al Coralei «Armonia – Ion Cuntan». El a corespondat la publicatii periodice ucrainene, a scris versuri si proza si a colaborat cu presa locala, judeteana si nationala. Insusirea de harnic condeier s-a dovedit si pe terenul caramaderiei in timp, cu colegii din scoli – dintre care amintim pe comandorul dr. Aurel Pentelescu, colonelul Decebal Lungu si pe marele handbalist Gheorghe Gruia. Din pacate viata pamanteana a lui Paul Soucaliuc s-a oprit la 28 martie 2014, fiind regretat de toti cei care l-au cunoscut. El este ingropat in cimitirul Bisericii Ortodoxe «Sfantul Nicolae» din Onesti , lasand amintirea unui om bun, «focar» de iradiere a cultului muncii si insusirilor frumoase care-l inalta pe om.

– Ati fost prezent la Bucuresti la intalnirea promotiei de ofiteri tehnici de radiolocatie 1957 – 1960, de la Scoala Militara, unde Paul Soucalic a avut intre colegi pe renumitul handbalist Gheorghe Gruia (FOTO)…
– Da si la acest eveniment a fost editata «Cartea promotiei de ofiteri tehnici», ce contine fisele personale ale elevilor promotiei… Despre Gheorghe Gruia aflam ca s-a nascut la 2 octombrie 1940 in Bucuresti, in cartierul Rahova, fiind fiul unei familii de militari. A invatat la actualul Liceu Teoretic Dimitrie Bolintineanu, urmand pe langa scoala amintita si Institutul National pentru Educatie Fizica si Sport. Dupa ce a activat mai multi ani pentru gloria handbalului romanesc, dupa anul 1978 a plecat in Mexic, initial cu un contract pe 5 ani. Avand gradele militare de locotenent si maior si functia de ofiter tehnic (intre 1960 – 1966), Gheorghe Gruia a fost titular al nationalei de handbal masculin din 1966 si pana in 1973, contribuind la realizarea unor mari performante europene si mondiale ale Romaniei. A activat ca lector al Catedrei de educatie fizica si sport de la Academia Militara timp de 5 ani (pana in 1978), an din care a «scris o epopee mexicana» cu handbalul in aceasta tara, unde a devenit profesor la Universidad Nacional Antonoma de Mexic, ce are peste 250 000 de studenti la 30 de facultati academice si 30 de facultati administrative. Ca handbalist, in timp de 12 ani cat a fost in terenul de joc, a adus clubului Steaua opt titluri de campioana nationala iar Romaniei doua titluri de campioana a lumii, o medalie de bronz mondiala si doua medalii (de aur si bronz) la Campionatele Mondiale Universitare, o medalie de bronz la Jocurile Olimpice si titlul de golgeter al olimpiadei. Gheorghe Gruia a disputat 126 de meciuri oficiale in reprezentativa Romaniei, fiind si selectionat in echipa lumii iar in anul 1992 Federatia internationala de Handbal l-a desemnat cel mai bun handbalist al lumii. Curat si duios ca un copil, tot timpul bucuros de revedere si de cunostinte, el vine periodic in tara (din Mexic de unde s-a stabilit) si are cuvinte alese despre profesorii si colegii cu care se intalneste.

– Stim ca l-a legat o mare prietenie de onesteanul Paul Soucaliuc…
– Cu onesteanul Paul Soucaliuc marele handbalist Gheorghe Gruia s-a (re)intalnit in ziua de 24 iunie 2010 la Sighisoara. Atunci a primit in dar cartea realizata de Horia Alexandrescu «Mister Handbal», pe care Gruia a scris dedicatia:«Romanilor mei de acasa, toata dragostea si recunostinta din partea celui pe care nu l-au uitat si sper ca nici nu il vor uita vreodata, din istoria handbalului romanesc». De la Paul Soucaliuc stim ca Gheorghe Gruia a venit la Onesti si a jucat in doua meciuri de handbal, in anii 1964 si 1972, cu aceste ocazii intalnindu-se. La una din aceste intalniri Gheorghe Gruia i-a daruit onesteanului Paul Soucaliuc o importanta medalie pe care a obtinut-o in cariera sa sportiva, consolidand astfel colegialitatea si corespondenta pe care au purtat-o cei doi. Pentru localitatea noastra si oamenii ei «Mister Handbal» are amintiri dintre cele mai frumoase.

– La Bucuresti, Gheorghe Gruia s-a bucurat de o mare surpriza…
– Trebuia facut ceva (si gandul ma duce la primii nostri oameni de cultura), care au simtit trebuinta incadrarii romanilor in umanism, ce in operele lor – adevarate «cetati de aparare spirituala» din calea neprietenilor de tot felul, au trasat mersul nostru inainte. In fruntea lor se afla cronicarul si istoriograful Miron Costin, care a pecetluit cuvintele :«nu iaste alta mai frumoasa si mai de folos in toata viata omului zabava decat cetitul cartilor». Asadar «biruit-au gandul» sa ma apuc de aceasta truda: nepotul meu invata la Liceul Teoretic «D. Bolintineanu», tatal lui (si fiul meu) fiind presedintele Comitetului de parinti de la aceasta institutie scolara – la care a invatat si celebrul Gheorghe Gruia – unde exista o echipa de handbal. Asa se face ca nu cu mult timp in urma directorul liceului (prof. Eduard Puschin, om de mare deschidere) si mai multi oameni, iubitori ai sportului «au pus umarul» ca sala de sport a acestui liceu bucurestean sa poarte numele marelui handbalist. Nu a fost deloc usor, pentru ca vremurile actuale (in care «oamenii sunt sub vremuri si nu invers»), nu prea mai favorizeaza marile impliniri. Dar la scara vesniciei nuimic nu este intamplator si Dumnezeu lucreaza prin oameni, astfel ca la 24 iulie mai multe personalitati s-au intalnit la Liceul Teoretic «Dimitrie Bolintineanu», la acest eveniment de amploare.

– Cum s-a desfasurat aceasta festivitate?
– Alaturi de reprezentanti ai Primariei sectorului 5 si ai Inspectoratului Scolar din acest sector, au fost prezenti Cristian Gatu (care a reprezentat Federatia Romana de Handbal), cunoscutul comentator Cristian Topescu, ambasadorul Mexicului in tara noastra Agustin Gutierrez Canet dar si a lui Gheorghe Gruia, care a fost insotit de echipa nationala de tineret a Mexicului. Prezenta colegilor de liceu, a camarazilor scolii de ofiteri precum si a antrenorului Nicolae Nedef (ce a obtinut sapte titluri mondiale la handbal masculin ) si a unor coechipieri din echipa nationala de handbal a Romaniei (N. Marinescu, Gh. Goran, N. Munteanu, Stefan Birtalan, Vasile Stanga), in sala de sport – impecabil pregatita si plina pana la refuz! – a emanat unicitatea netraita a vietii lui Gheorghe Gruia, drapelul nostru tricolor acoperind un emotionant secret! Traditia Liceului «Dimitrie Bolintineanu» a fost evocata prin amintirea numelor profesorilor si elevilor care au invatat aici ( Andrei Bacalu, Dan Condurache, Stefan Iordache, Maria Ploaie, Ivan Patzaichin, Florin Georgescu, Ion Dumitru, Horia Alexandrescu, Dan Tufaru, Gheorghe Gruia), care fac cinste procesului educational ca pregatire pentru viata, oriunde va fi traita. Cristian Topescu, in stilul sau caracteristic – enciclopedist, ne-a uimit cu farmecul personal, el propunand directorului liceului sa poarte «sombrero-ul» cu diametrul de aproape un metru, oferit de ambasadorul Mexicului, sala rasunand la acest moment de un puternic «ole!». In fata multimii prezente Cristian Gatu amintea ca «numarul 10, zburatorul peste zidurile ridicate de adversari, cu detenta lui impresionanta si mana stanga napraznica, ce a imprimat mingiei viteza de 145 km pe ora intr-un meci de la Campionatul mondial din Franta din anul 1970, nu este altul decat romanul nostru recunoscut pe planeta, inegalabilul Gheorghe Gruia». Realizatorul de emisiuni tv Horia Alexandrescu a amintit cu nostalgie de «scoala Gruia», de deplasarea in Mongolia si de aruncarea unei grenade de antrenament peste capetele unor personalitati, la distanta de 87 de metri, in timp ce baremul era de 55 – 60 metri. Prof. Eduard Puschin, directorul Liceului Teoretic «Dimitrie Bolintineanu» a adus multumiri marelui sarbatorit, pentru ca a aceeptat sa isi puna numele pe fruntea salii de sport. Maestrul Gheorghe Gruia a raspuns cu naturalete unor intrebari venite din partea elevilor, indemnul principal fiind «sa muncim, sa respectam». In final drapelul nostru tricolor a fost urcat in timp ce numele «patronului» spiritual al salii de sport – Gheorghe Gruia – era din ce in ce mai vizibil. In noile conditii ne-a fost dat ca sa vedem un meci de handbal dintre echipa liceului si cea venita din «tara adoptiva» a fostului elev de aici, din Mexic! A fost minunata si o demonstratie sportiva de arte martiale.

– Ce impresii v-au marcat la emotionanta manifestare?
– Multumesc celor traite si marturisesc ca imi staruie imaginea unui roi de albine din preajma stupului… Din admiratie pentru romanul nostru care ne-a facut ca sa ne simtim mandri, dintr-un sentiment patriotic, cel putin local, scrutez plaiul cu zimbri, cu «Miorita» si cu caprioare si am observat – fara ca sa cad in pacatul laudaroseniei! – ca doi suceveni (Paul Soucaliuc si Aurel Pentelescu), un vrancean (Eduard Puschin), un vasluian (Decebal Lungu) si un onestean (Ovidiu Catalin Cristea), «au pus umarul» la o lucrare frumoasa, ce confirma observatia mintii scaparatoare «Nasc si la Moldova oameni!» Iar Gheorghe Gruia ne-a transmis noua mesajul «cu drag de Onesti si de onesteni, cu cele mai bune, frumoase si folositoare ganduri, mai intai cu sanatate» iar pentru Paul Soucaliuc a notat: «In amintirea ta, Pavco, toti cei care te-au iubit si inca te mai iubesc si nu te vor uita niciodata – 24 iulie 2014».
Interviu realizat de Ion Moraru