Pentru onesteanca Dana Ioana Obrinteschi Iancu viata scrie una dintre cele mai frumoase povesti. Daca notam ca in acest an a obtinut singura nota de 10 la examenul de licenta al promotiei 2014 a Universitatii Transilvania din Brasov (specializarea Asistenta sociala) si ca actualmente este bursiera a Universitatii Bucuresti, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala (Programul de masterat «Devianta sociala si criminalitate»), trebuie ca sa mentionam si faptul deosebit, de o mare rezonanta, ca ea a participat in intership-uri de voluntariat in diferite tari ale lumii. Poate cuvintele “Dumnezeu a facut barbatul si femeia in asa fel incat nici unul sa nu fie complet fara celalalt” (care se regasesc in “Geneza”), au fost temei pentru Dana Ioana Obrinteschi Iancu sa realizeze la Examenul de licenta lucrarea (notata cu 10!), “Atitudinea barbatilor fata de femei in diferite culturi si religii” (o cercetare comparativa a crestinismului, islamului si hinduismului referitoare la tema mentionata) dar in activitatile internationale de voluntariat ea a fost sprijinita de Universitatea Transilvania din Brasov. Dupa ce anul trecut a fost prezenta in India (la Mumbay, la 7750 km departare de Romania), la inceputul acestei toamne eminenta absolventa din Onesti s-a deplasat in Mexic, prin University Ambassador, un proiect realizat de AIESEC Brasov, impreuna cu Universitatea Transilvania, ce ofera inedita oportunitate de a pleca intr-un internship de voluntariat. Dupa un zbor de 11.000 kilometri, cu emotii mai mari ca niciodata, datorate celor 19 ore de zbor (cu escala), Dana Ioana Obrinteschi Iancu a respirat aerul Mexicului, mult mai greu de suportat decat pare, fiind foarte cald si foarte umed. Despre aceasta tara a continentului nord – american ea ne-a declarat: “Mexicul este o tara fascinanta, latina ca a noastra, bogata atat din punct de vedere istoric – fiind leaganul a 5 civilizatii (Olmeci, Tolteci, Zapoteci, Mayasi si Asteci) – cat si al biodiversitatii si are foarte multe de oferit in plan turistic, incepand de la desert pana la munti inalti si superbele plaje din Caraibe pana la peisajul unic in lume oferit de plantatiile de uriase agave albastre din care este fabricata tequila si muzica traditionala a marriacilor. O mare parte a romanilor considera Mexicul doar o tara «din lumea a treia» si nu stiu despre ea decat ca are o rata ridicata a criminalitatii plus ce au mai vazut prin telenovele. Pentru mine Mexicul a fost altceva, a fost o treapta pe scara ascensiunii mele ca om, femeie, cariera si nu in ultimul rand a fost «acasa» pentru o vreme. Am ajuns acolo ca «soldat» in lupta pentru un ideal, EGALITATEA DE GEN (combaterea tuturor formelor de discriminare impotriva femeii). Cand am fost acceptata ca voluntar in orasul Villahermosa din statul Tabasco, cei 11000 km distanta si faptul ca programul se desfasura in plin sezon al uraganelor mi s-au parut amanunte de neglijat atata timp cat eram implicata in demersurile pentru o cauza in care cred din tot sufletul iar cunostintele mele in domeniu urmau sa fie de folos pentru semenele de acolo”.
Despre activitatea pe care a desfasurat-o pe platourile Mexicului Dana Ioana Obrinteschi Iancu ne-a mai declarat: “Am fost voluntar la un centru de ajutor pentru femeile aflate in situatii dificile precum abuz, violenta domestica si divort. Aici, beneficiarele primesc gratuit ingrijire medicala in caz de maltratare, consiliere psihologica si juridica dar si sprijin pentru a fi independente din punct de vedere financiar. Poate cea mai importanta misiune a angajatilor dar si a voluntarilor din centru este aceea de a face femeile sa inteleaga ca toleranta fata de violenta domestica si adulter, generate cel mai frecvent de puternicul atasament al victimei fata de agresor dar si de dependenta financiara de acesta, sunt «patternuri» de comportament care trebuiesc eradicate pentru ca generatia urmatoare sa nu intre in acelasi cerc vicios. De-a lungul celor doua luni petrecute in Villahermosa am participat la evenimentele organizate de «Direction de attencion a las mujeres de Centro» in scopul incurajarii femeilor, cu predilectie a celor din rural de a-si sustine si apara drepturile in familie si societate. Dintre aceste evenimente, cele mai importante au fost pe 5 septembrie, cand s-a sarbatorit «Ziua internationala a femeii de la tara», un omagiu adus femeilor din rural a caror valoare si activitate este de multe ori subapreciata si pe 28 septembria, la « Ziua internationala a dreptului de a sti», prin care se incurajeaza luarea oricarei decizii in totala cunostinta de cauza ca si consecinta a accesului liber al populatiei la toate informatiile care ii sunt utile. Despartirea de Mexic si oamenii dragi pe care i-am lasat acolo a fost una incarcata de sentimente. Familia la care am stat, doamnele de la Centru si celelalte fete venite in acelasi program de voluntariat (din Argentina, Brazilia si Peru), sunt oameni minunati de la care mi-am luat «ramas bun» spunandu-le «hasta pronto» («la revedere») si nu «adios» in speranta unei revederi”.
Cand vorbeste despre clipele frumoase traite pe meleaguri atat de indepartate, totul devine coplesitor pentru Dana Ioana Obrinteschi Iancu, ce a mentionat: “Printre amintirile mele cele mai de pret, stranse de pe 4 continente, am pus bunatatea doamnei «Primavara» (frumosul nume al unei femei mexicane), care m-a primit in casa ei si m-a facut sa ma simt exact ca un membru al familiei desi eram o necunoscuta de peste ocean. Am avut bucuria de a primi o bluza a portului popular din Tabasco, drept cadou din partea colegilor de la Centru la aniversarea zilei mele de nastere si m-a emotionat mult privirea celor care imi faceau fotografii in costumul traditional al zonei. Din Mexic m-am intors mult mai bogata din punct de vedere sufletesc si mult mai motivata in sustinerea feminismului a carei definitie («egalitatea in drepturi a femeii cu barbatul in toate sferele de activitate») este din pacate gresit interpretata ca lupta impotriva barbatului mai ales de barbati dar si de multe femei. Faptul ca in trecut au existat femei care au gandit ca pot schimba lumea in sens feminist si au reusit, ne-a dat noua, celor de azi, sansa ca parintii sa nu ne iubeasca mai putin pentru ca ne-am nascut femei, accesul la educatie sa nu ne mai fie limitat, sa avem drept atat la vot cat si la a candida la conducerea tarii. Acum e randul nostru sa mai facem un pas in aceasta schimbare, este o datorie pe care o avem fata de predecesoarele noastre si o responsabilitate cu privire la generatiile ce vin”.
Ion Moraru
