Am asteptat de cateva zile “Nocturna bibliotecii onestene” cu o bucurie neinchipuita. Si am ajuns, in ciuda tocurilor incomode, care, dimineata in oglinda, minteau ca urmeaza sa-mi dea o eleganta aparte si un aer feminin. Care aer? In Biblioteca Municipala “Radu Rosetti” e “Casa Cartii” insasi, si oricat de impovarat ti-ai duce sufletul, il poti simti plutind. Trebuie doar sa vrei sa il lasi liber, spre a se umple de frumos. Cat despre aceasta actiune complexa de la biblioteca noastra onesteana, nu pot decat sa marturisesc intreaga mea admiratie pentru toate activitatile pe care le-a desfasurat si in care s-au implicat tineri si varstnici laolalta. M-am plimbat in seara aceea prin Biblioteca de parca as fi fost la mine acasa, imi vorbeau oamenii… imi vorbeau cartile… Parca ramasese timpul in loc – afara, lumea cu toate problemele ei. Se auzeau cescutele de ceai, muzica de pian, mirosea a mere de toamna, ca-ntr-un roman de demult. Dupa ce mi-am ales un brat de carti de la “Libraria de criza” (m-a atras un titlu acolo, “Contemporanii diavolului”, de Liana Ghilia, pe care nu o citisem pana acum), am gasit “Cuvinte deasupra vamii”, volum de poezii semnat Aurel Rau, dintre contemporani Catalin Pilipauteanu cu poeziile din volumul “Pustiirea ingeritei” s.a.. M-am minunat de colectiile de linguri de lemn, cartele telefonice vechi, cutii de chibrituri, apoi am trecut visand pret de o clipa prin sala expozitiei de arta plastica “Muscatele din fereastra”, cu lucrari ale pictorului Aurel Stanciu, si uite asa a zburat timpul, precum si eu zburam usoara printre starile de bine. Copiii au dat si ei viata incaperilor mari ale Bibliotecii cu rasetele si hainutele colorate. Am ramas uimita de talentul lor si inclinatia spre arta, de educatia pe care o primesc unii de la parinti, parintii fiind, la randul lor, tinerii de azi, atat de blamati de societate uneori, ca nu fac si nu dreg. Ba fac! Si asta se vede in ceea ce transmit prin copiii lor minunati, piticii astia care stiu sa faca spectacol, sa cante si sa danseze. I-am aplaudat indelung.
Directorul Bibliotecii, prof. Elena Serbu m-a invitat sa recit din creatiile proprii si, oricat as fi zabovit pe acolo, nu aveam cum sa uit, ba chiar gandul asta imi dadea si emotii. Astfel ca, seara urma sa-mi apartina si mai mult, sa se mute-n sufletul meu cu totul… tot universul acela plin de frumos. Si la “Versuri in lectura autorilor” am recitat din poemele mele noiembriematice, pentru ca s-a potrivit atat de frumos toamna de afara cu cea a sufletului meu, pe care «am tot scris-o» de-a lungul timpului. Dintotdeauna mi-a placut sa stau «cu oamenii mari», sa-i ascult si sa invat de la ei, iar in seara bibliotecii onestene am fost onorata sa ii fac pe ei sa ma asculte (profesori, bibliotecari, poeti, critici, istorici, oameni de presa etc.). Ce frumos! “Nocturna” bibliotecii a fost unul din evenimentele si din rarele ocazii in care iti poti da seama ca noi, onestenii, suntem chiar sufletul orasului Onesti si ca acum a sosit timpul ca noi sa fim mai uniti ca oricand, sa credem in noi si sa ne respectam si iubim unii pe altii, in ciuda faptului ca am ramas tot mai putini. Si inchei cu un citat despre arta, al lui George Enescu: “Ceea ce e important in arta, e sa vibrezi tu insuti si sa-i faci si pe altii sa vibreze”.
Stefania Puscalau
