Intr-o vreme in care nu poti ca sa nu vezi lupta pentru supravietuire la unii si setea de putere la altii, cand oamenii trec puntea intre saracie si lux, intre trecut si prezent si intre viata si moarte, un onestean cuteaza pentru farmecul unei cariere. El “scrie” in poezia orasului cu “flash-uri” ce cuprind privirea in minunatia tehnicii, secvente ce se pierd in furnicarul vietii citadine odata cu lifturile de care sunt legati oameni de toate varstele. Cu un ecou din trecut, Pavel Butnaru ne-a declarat: “Lucrez la lifturi din ziua de 10 noiembrie 1977, fiind cel mai vechi intretinator de lifturi din Onesti. Dintr-o pura intamplare am ajuns la lifturi. Dupa ce am lucrat la sectia scularie a Intreprinderii de Autocamioane din Brasov si am satisfacut stagiul militar, la liberarea din armata fratele meu Nelu, ce locuia in Onesti mi-a spus sa raman in acest oras. Am dat proba de lucru la garajul Intreprinderii de Gospodarie Oraseneasca (I.G.O.) si fiind admis, timp de doua saptamani am lucrat la diafragmele de inox, ca oglinda lor sa fie lucioasa. Erau in revizire punctele termice din Onesti, locul unde erau montate aceste diafragme. Unindu-se IGO cu Intreprinderea de Industrie Locala, seful de la lifturi, Ion Ghenadie mi-a adus strungul pe care lucram la Dispeceratul lifturi. Mi-a placut foarte mult la lifturi. Imi amintesc ca in anii 1980-1981 cand in Bacau se montau lifturile la blocurile amplasate in fata Complexului Comercial «Luceafarul» am plecat la montajul acestor lifturi numai ca sa invat cat mai multe lucruri despre ele. A venit Revolutia din 1989 si directorul de la IGO a spus ca lifturile blocurilor si de la institutii sunt ale acestei societati si stiind ca dupa cutremurul din 1977 erau lasati doar 2 muncitori la lifturi si ceilalti 4 angajati ai sectorului erau pusi la alte lucrari, m-am opus hotararii mentionate. In anul 1992, luand exemplul societatii comerciale «Computer Service», ne-am hotarat sa ne deschidem noi muncitorii o firma, pentru care am realizat si un statut. Administrator a fost ing. Ursu din Bacau, am obtinut autorizatia ISCIR iar eu faceam toate actele, incheiam contracte. Pana in anul 2003 am fost 6 actionari si atunci, in luna mai, odata cu schimbarea Codului fiscal, refacand actele firmei, am ramas doar o parte din angajati. Desi era greu sa imi impun un punct de vedere pentru a ne implica cu totii in problema lifturilor, in anul 2003 am facut societatea comerciala On – Lif, plecand de la zero. In prezent intretinem functionarea lifturilor de la Hotelul «Trotus», de la principalele institutii onestene (Primarie, Spitalul Municipal, Biblioteca), la «Modeon», la mai multe blocuri de locuit precum si la Spitalul Municipal Barlad si alte institutii cu regim special din zona Moldovei. De la o simpla autorizatie pentru reparatii si intretinere ascensoare acum pot sa particip la toate licitatiile avand obtinute mai multe autorizatii. Obtinerea acestor autorizatii inseamna multa munca dar si bani cheltuiti iar firma noastra este singura din Moldova care face examinari si investigatii la lifturi. O investigatie costa in jur de 2000 de euro si este de preferat sa fie inlocuite panoul electric si toata instalatia lifturilor pentru ca locatarii ce folosesc ascensoarele sa se bucure de un standard european, modern. In urma inlocuirii pieselor lifturile devin mai fiabile iar consumul de energie scade cu 35 la suta, fapt ce face ca pentru locatari, in loc sa dea bani pentru investigatii, se pot efectua reparatii si se pot pune trolii noi si tot ce este necesar functionarii.”
In pas cu timpul…
Pavel Butnaru a mentionat si cateva lucruri semnificative despre modernizarea ascensoarelor: “Echipamentele fiind instalate cu mai bine de 20 de ani in urma, ele au un nivel de siguranta si confort corespunzatoare la acea vreme, ce sunt mai scazute decat cerintele actuale, putand conduce la accidente si inconfort in functionare. Problemele evidentiate la vechile lifturi sunt: un sistem de conducere fara acuratete de oprire in statie, dispozitive de incuiere (blocare) nesigure si nepotrivire a blocajelor usilor pe etaje, lipsa unei iluminari corespunzatoare pe p utul liftului si a unei iluminari de urgenta, existenta pericolului de cadere in gol, cabine zgomotoase, existenta vibratiilor si trepidatiilor instalatiilor in functionare si altele”. Bucuriile cele mai mari ale lui Pavel Butnaru sunt atunci cand pune in functiune lifturi si atunci cand autorizeaza ca liftieri pe cei care imbratiseaza aceasta profesie. Aceasta deoarece in domeniul lifturilor nu mai sunt scoli de pregatire, dar Pavel Butnaru a format mai multi muncitori. Astfel, la Spitalul Municipal Onesti sunt 4 liftiere scolarizate cu ajutorul Scolii “10 plus” (cu care colaboreaza). De-a lungul timpului a putut scolariza ca liftieri muncitori de la CET Borzesti, ANRSC Barcea (jud. Galati), Fabrica de Zahar Barlad si la Spitalul Municipal Barlad, unde foste telefoniste de la centrala spitalului au obtinut autorizatia de liftiera, in urma a 70 de ore de teorie si 30 de ore de practica. In privinta punerii in functiune a unor lifturi noi Pavel Butnaru marturiseste ca “la montarea lifturilor de la Hotelul «Unirea» din Focsani, la care am participat, am castigat experienta. Am montat lifturi la spitalul nou din Gheorgheni (jud. Harghita) dar si la Primaria Onesti (la care a fost pus in functiune primul lift cu panou si microprocesor adus in municipiu dupa Revolutia din 1989). De asemenea, la Spitalul Municipal Onesti a montat lifturi de ultima generatie, ce au o garantie de 30 de ani (unul fiind pentru medici si asistente medicale)”. In aprilie 2010 Pavel Butnaru a fost la reprezentanta din Grecia a Fabricii de lifturi “Kleeman”, lifturi fabricate aici fiind montate la Complexul de locuinte “Rich Forest” din Onesti (aici fiind dat in folosinta un bloc de locuit cu 30 apartamente iar alte doua blocuri se afla in lucru). Aceste lifturi opresc usor, au avertizare optica si acustica si pot fi asistate pe calculator. “Un astfel de lift costa in jur de 2000 de euro, au limitator de viteza conform normelor europene si un consum redus de energie, fiind eficient. Trebuie sa ne armonizam si noi cu tarile din Uniunea Europeana, sa aducem lifturi moderne, garantate, cu piese capsulate, dar nu sunt bani”, a marturisit Pavel Butnaru.
Daca despre profesia de liftier Pavel Butnaru marturiseste ca “trebuie sa stii si sa fii la momentul oportun sa furi meserie”, cand este vorba sa ne mentioneze lucrurile si pasiunile la care tine cel mai mult, el exclama doar cu un ascuns regret: “ce vremuri si ce oameni!”. Astfel isi aminteste ca fiind copil urca “priporul” Moinestiului si mergea duminica la biserica romano-catolica, cu hainele cele mai curate. “Imi aduc aminte de intaia impartasanie dar si de evreii Moinestiului ce carau pe trotuare carucioare cu sucuri pentru copii. Duminica sunt la biserica mereu, cant si in corul capucinilor de la «Fericitul Ieremia». Fiind de confesiune romano – catolica, consider ca este un mare pacat daca nu mergem duminica la biserica. Aici in Onesti mi-am intemeiat familia, m-am realizat profesional si imi place ca avem un oras curat si linistit tot timpul, fata de altele din tara”, ni s-a confesat Pavel Butnaru, evidentiind si marea sa pasiune – pescuitul! El ne-a prezentat nu numai cateva din trairile sale pe malul apei la pescuit ci si retete pescaresti: “La pescuit merg in Delta Dunarii (la Mahmudia, Murighiol, Gorgova) precum si in Insula Mare a Brailei. Aveam un grup de medici onesteni cu care stateam 10-20 de zile la pescuit iar cu prima ciorba de peste cu apa de Dunare gustata la Isaccea m-am «imbolnavit». La pescuit mai merg si pe raurile Siret si Prut”.
Dintre delicioasele preparate cu peste Pavel Butnaru s-a oprit la “plachia de biban, un peste care se curata de solzi greu. Se taie capul, coada si aripile iar pestele se pune la fiert pana se macereaza. Se strecoara printr-o sita zeama si pestele ramas fileu se prajeste intr-o unda de ulei. Se pune morcov taiat patratele mici, ardei gras, gogosar si ceapa taiata marunt. Cand se albeste ceapa se toarna zeama strecurata adaugandu-se foi de dafin, piper, usturoi si dupa gust, coliandru. Se lasa sa fiarba ca sa ramana o tocanita scazuta iar cand a fiert tot zarzavatul se pune pestele semipreparat sa dea intr-un clocot. Aceasta plachie se face putin picanta, pentru a merge si un sprit de vin cu ea. Iese o bunatate de plachie daca se pune alaturi de biban si stiuca”.
Pavel Butnaru ne-a mai impartasit multe alte lucruri peste care adie trecerea neiertatoare a timpului. Daca in 1992, isi aminteste ca “la CET Borzesti conducerea a mentionat ca la lifturile pe care le are nu lucreaza cu SRL-uri, pentru ca dupa trei saptamani sa incheie contract cu noua firma”, acum mentioneaza ca stie un lucru, de la parintii sai – “banii se obtin numai din munca, punand incet «caramida cu caramida» iar in «topul» celor 300-500 de oameni bogati ai Romaniei nu o sa fie niciodata un intretinator de lifturi, la cele de la locatarii blocurilor fiind tot greul”. In final, Pavel Butnaru ne-a mai facut o marturisire: “De realitate eu nu ma ascund dar stiu ca omul sfinteste locul acolo unde merge si face treaba de calitate si nu de mantuiala”.
Ion Moraru
