De la Everest la Valea Plângerii

As fi vrut sa folosesc termenul de oras cosmopolit in cel mai adevarat sens, venit din franceza, care ar defini multiculturalitate, insa ma rezum doar la sensul de pestrit, amestecat, localitate care s-a nascut si cladit din nebunia anilor ’50, pe vatra unei localitati cu o denumire ce vine de nicaieri. Cosmopolitismul municipiului de pe Trotus este dat de marea strigare nationala pentru construirea formidabilei Platforme Petrochimice, Rafinaria, CAROM, Chimcomplex, UTON si TCInd, la care s-a adaugat Termocentrala Borzesti, Lacul Belci si intreaga infrastructura. 25.000 de oameni aveau ceasul setat pentru ora cinci, dupa care orasul ramânea in custodia copiilor si a batrânilor, «cosmopolitii» fiind ocupati cu rafinarea petrolului, prelucrarea cauciucului si a sodei, dar si a simandicoaselor parfumuri. Era un oras viu, frematând de febra creatiei, zidirii si performantei, dar si de pofta comprimarii timpului in esente tari. Minunea nu a durat mai mult de o jumatate de secol, putin pentru istorie mult pentru viata unei molecule bombardata cu germenii cancerului strain de frumusetea geniului celor care si-au pus gaj mintea si inima la fundatia viitoarei metropole. Doua bulevarde large isi goleau puterea si inteligenta intr-un creuzet Made in România, pierdut la licitatiile trucate ale unor vremi care nu sunt compatibile cu seva nascatoare de viata. La rând, pe rând, piramidele au devenit vestigii, iar creatorii s-au pierdut in densitatea nisipurilor miscatoare, in dizgratia invaziei straine de limpezimea Trotusului si involburarea Oituzului. Pe tristele monumente inaltate din truda carausului si inariparea gândului celest s-au depus implacabil amprentele neputintei vrasmase curgerii vietii. Onestiul nu mai este un oras cosmopolit, din franceza cosmopolite, este acum un conglomerat amorf de blazare si plonjare in trecutul imediat, unde vin pensii si ajutoare de somaj, iar trubadurii oceanului de deziluzii castiga un gologan pe seara, aruncat pe tejgheaua magazinului din colt, care vinde rachiu infect si tigari de la fabricile ilegale construite pe inima sangeranda a fostei Platforme Petrochimice de la Borzesti: CAROM, CHIMCOMPLEX, RAFO, UTON, TCInd, Termocentrala. 60.000 de oameni au fost scaldati in cristelnita plina cu benzen, iar preotii pomeneau la fiecare slujba maretia omului si se rugau pentru divizarea controlata a atomului de propan, iar acum ridica osanale conducatorilor alesi, sindicatelor inutile si izbavirii de beneficiile reformei perpetue, in timp ce orasul cosmopolit geme sub impusatura foamei si inutilei creatii, care s-a prabusit la picioarele lui. S-a uscat si salcia sub umbra careia, bogati sau saraci, onestenii obisnuiau sa gândeasca la inaltul zborului, bogatie, fericire si nemurire prin urmasi, carora le-au promis in dar Everestul si nu le pot oferi acum decat Valea Plângerii.