Luna lui faurar readuce in memoria onestenilor ce trec pragul Bibliotecii Municipale un pios omagiu patronului spriritual al acestei institutii de cultura din municipiu. La 12 februarie se implinesc 85 de ani de la stingerea din viata a lui Radu Rosetti, personalitate marcanta a inceputului de secol XX. El s-a nascut la Iasi la 14 septembrie 1853, dintr-o familie ilustra, a logofatului Raducanu-Rosetti si a domnitei Aglae Ghica, fiica domnitorului moldovean Grigore Ghica, ce a domnit in Moldova intre anii 1849-1857. Copilaria si tineretea si le-a petrecut la Caiuti, la mosia parintilor sai, iar studiile si le-a inceput acasa, potrivit traditiei, cu profesori straini. A continuat sa invete la Geneva, Paris si Toulouse, unde a obtinut bacalaureatul in stiinte in 1873. Reintors in tara, a avut o cariera politica fiind prefect de Roman, Braila si Bacau. In mai multe legislaturi a fost deputat, apoi a activat ca director general al inchisorilor, al Departamentului “Lucrari speciale si cercetari istorice” in Ministerul de Externe, membru in delegatia pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria, Austria si Bulgaria. A fost autor a numeroase studii de istorie, genealogie, istorie sociala (“Despre clasele agricole din Moldova”, “Pamantul, satenii si stapanii in Moldova”, “Pentru ce s-au rasculat taranii” – 1907) precum si a catorva carti deosebite: “Cu palosul” (povestea vitejeasca ce descrie formarea Moldovei ca stat feudal sub Bogdan Descalecatorul), “Pacatele slugerului” (o reconstituire a epocii fanariote), “Cronica Bohotinului”, “Cronica Vascanilor” si altele. Volumul “Cu palosul”, este dupa parerea multor cititori avizati, “o lectie de istorie pe care o sorbi fara sa iti dai seama si ai mai vrea”, prin care s-a remarcat istoricul si eruditul moldovean Radu Rosetti.
Patron spiritual al bibliotecii onestene
Intrebarii “de ce poarta biblioteca onesteana numele Radu Rosetti”, prof. Niculina Cozma, directorul acestei institutii, ne-a raspuns: “Pastratoare a memoriei umanitatii, biblioteca este nu doar un spatiu al documentelor ci, mai ales, al energiilor creatoare, al spiritualitatii, un spatiu al marilor oameni si al marturiilor sustragerii meritate din efemer. Ea este un climat, o stare perpetuata dintr-o intelegere deplina a rosturilor existentei. Astfel, pentru recuperarea trecutului cultural local, reabilitarea si impunerea imaginii personalitatilor nascute, formate sau care si-au lasat amprenta asupra existentei socio-culturale si materiale de pe aceste meleaguri, in 1995, oamenii Bibliotecii Municipale Onesti au simtit ca este momentul alegerii. Din galeria marilor carturari moldoveni, numele lui Radu Rosetti s-a impus aproape de la sine si prin o hotarare a Consiliului Judetean Bacau, la 22 decembrie 1995 i s-a atribuit Bibliotecii Municipale denumirea «Radu Rosetti», numele sau onorand si oficial Onestiul. Acest fapt a condus la extinderea cercetarilor referitoare la trecutul cultural al zonei, patrimoniul bibliotecii imbogatindu-se cu fotografii de epoca, documente, editii princeps cu lucrari ale lui Radu Rosetti si ale fiului acestuia iar onestenii au castigat o familie spirituala”.
Prof. Mihai Ciobotaru, director in perioada acordarii numelui “Radu Rosetti” institutiei (ce a luptat mult pentru implinirea acestui fapt), a mentionat ca “prin acordarea numelui «Radu Rosetti», biblioteca din Onesti mai adauga o treapta la prestigiul, traditia si dinamismul sau, ea fiind infiintata in anul 1928 pe langa Societatea Culturala «Cosanzeana», la initiativa unor intelectuali, elevi si studenti din fostul targ Onesti”.
Intruchiparea unui spirit
Despre Radu Rosetti, prof.univ. Maria Magdalena Szekely, de la Facultatea de Istorie a Universitatii “Al.I. Cuza” din Iasi a notat: “Boier moldovean, tihnit, cu acea tihna pe care un strain n-o poate intelege decat traind intr-un targ din Moldova, avand obiceiuri zilnice pe care le indeplinea cu religiozitate, ca pe un ritual, neatent la lucrurile din jur, cu gandul aiurea, alminteri disciplinat in munca, impunand si copiilor sai o ordine de care el insusi nu se simtea capabil, bun povestitor, fin, ironic si cu umor – alte calitati pe care numai un spirit moldovenesc le poate intruchipa”. Radu Rosetti este cel mai important scriitor roman ce a fixat in pagini memorabile obiceiurile boierimii de altadata, de la comportament si moravuri pana la felul de a petrece. Intr-o pagina plina de delectarea lecturii, Radu Rosetti a insemnat: “Toti boierii purtau costumul oriental, antereuri, salvari (care nu se vedeau sub anteriu), brau de sal, contes si giubea; in picioare papuci iar pe cap islic. La baluri insa, unde nu juca decat cei tineri, acestia purtau ciubote de piele fina, rosie sau galbena. Daca acest port putea sa sada bine celor batrani si maturi, cadrand cu barbile lor lungi, nu ni putem inchipui ca era departe de a avantaja pe cei tineri, poalele giubelelor fluturand in vant cand valsau, cand invar-
teau cate o polca sau bateau o mazurca… Traiul acestor boieri era cuprins cu petreceri la imensele mosii si in casele lor din Iasi, pline de slugi, adesea de prisos, cu baluri, jocuri de carti (adesea ruinatoare) si nenumarate bucate la mesele mereu intinse”.
Scriitorul banatean Daniel Vighi a realizat o “galerie” a personajelor dar si a calitatilor femeilor pasoptiste prezente in paginile scrise de Radu Rosetti. Astfel, despre bunica sa a caligrafiat: “Era o epicureana in toata puterea cuvantului si proclama ca viata este data omului pentru ca el sa traga cat mai multe bucurii dintr-insa. Nimica nu era prea bun, nimica prea elegant, nimica prea frumos si nimica prea delicat pentru ea. Nicio casa in Iesi nu era tinuta ca a ei si mai ales nicaiure nu se manca asa ca la dansa. Se lauda ca ea a invatat pe moldoveni cum sa manance si a transformat bucataria moldoveneasca din bucatarie de salbatici in bucatarie de oameni civilizati. In privinta asta toti contimporanii erau unanimi pentru a declara ca masa ei era fara pareche in intreaga tara. La dansa s-au vazut in Iesi cele dintai slugi imbracate europeneste si servind cu manusi albe, ca in Apus. Nu suferea imprejurul ei decat slugi frumoase; soarta acestor fete nu prea era de invidiat, caci daca era darnica catre cele care erau supuse, o slujeau bine si mai ales stiau sa i se vare pe sub piele, bataile cu papucul si cuvintele usturatoare curgeau pentru cea mai mica gresala”.
In liniile unui portret savuros este prezentata Natalia, “muzicanta din cap pana in picioare, ce cand se pune la piano geniul muzicei o insufla” – al carui sot, prin pana scriitorului Radu Roseti, aminteste: “Daca vrun nor mihnicios ma posomoraste, un
allegro vivace ma inveseleste. Daca idei politicesti ma tulbura, un andante ma linisteste iar daca vrun cuget de gelozie ma nacajaste, un adagio sostenuto ma face sa-mi cunosc amagirea si sa vars lacrimi de cainta”. In urma cu 15 ani onestenii au comemorat 70 de ani de la moartea lui Radu Rosetti printr-un simpozion. Referindu-se la volumele “Amintiri” pe care acest scriitor le-a lasat posteritatii, Livia Munteanu evidentia faptul ca “nefiind nici istorie romantata, nici fond documentar in sine, ele aduc o intreaga epoca, un ansamblu unitar si dinamic de valori, institutii, norme, traditii, tabieturi, un fond de mentalitati si componente specifice, de miscari de idei, factori sociali multipli si diferite conjuncturi tonice si nu in ultimul rand oameni, locuri si fapte”.
Daca alaturi de lumina acestei omagieri, in luna lui faurar, a patronului spiritual al bibliotecii onestene Radu Rosetti mentionam si faptul ca intr-un alt februarie, in 1995, s-a trasat suprafata pe care urma sa o ocupe cladirea noului sediu (finalizat in aprilie 2001), putem asemui urmele acestor lucruri cu navala de lumina simtita de prof. D. Karnabat, in 1928, la urcarea pe varful Omul: “In lumina triumfatoare se intinde o mare de nori cu valuri albe si vaporoase, cu largi incretituri ce onduleaza necontenit intinzandu-se si sfaramandu-se de stanci, in tremurari de ceata argintie, ca niste capricioase aruncaturi de culori pe o paleta mare si ireala. Poema de culori si fantasme tine o clipa sublima si trecatoare, acoperind in aceeasi panza varful Omul, prapastiile si piscurile muntilor ce se sterg in departari”.
Ion Moraru
