Dragostea noastra pentru celebrii anonimi

O noua stea a gimnasticii romanesti, nascuta la Onesti, a urcat pe marele podium al consacrarii. Argint la sol pentru Diana Chelaru la recentele Campionate Europene de la Berlin. La varsta cand alte gimnaste au abandonat activitatea competitionala, Diana a facut furori la Berlin. Un talent extraordinar, cu o vointa ce depaseste intelegrea noastra, gimnasta din Onesti, cu gandul la performantele Nadiei, Teodorei Ungureanu etc. a urcat pe podium la sol, aparatul care a consacrat-o. Chiar daca lotul national nu se mai pregateste la Onesti, acolo nu s-a estompat dragostea fata de acest sport. Zeci de copii intra in sala de antrenament, cu gandul la medalii, fiecare are ca argument, idol si model pe Nadia Comaneci. Dupa 25 de ani, mitul Nadiei traieste in fiecare colt al orasului, respira in fiecare saritura, dans, paralele sau barna. Exista la Onesti, pe langa traditie si sufocanta munca pentru descoperirea de noi talente, care, peste ani, pot deveni campioane nationale, europene, mondiale si olimpice. O armata de profesionisti, profesori, antrenori, medici, psihologi, maseuri, isi fac munca cu pasiune, cu daruire, cu profesionalism. De multe ori raman anonimi, ei sunt oamenii din spatele viitoarelor campioane, care parasesc Onestiul pentru a merge la lotul national. De ei isi mai amintesc ziaristii, atunci cand sunt interesati de locul de nastere al campionei, de profesorul care a petrecut mii de ore cu micutele gimnaste in salile de “joaca”. Ei nu apar la televizor, nu dau interviuri, spuma o iau antrenorii de la “nationala”. Pe ei nu-i cheama ministrul, presedintele sa-i felicite, nu primesc bonusuri, nu sunt alaturi de elevelor lor la triumful suprem. Mereu si mereu o iau de la capat. Mai plamadesc o campioana, mai slefuiesc un talent, dupa care raman iar singuri. Ei sunt vesnicii campioni anonimi, condamnati pe viata sa fie piloti de incercare. Ei sunt Vlaicu, dar niciodata Coanda. Ca ei sunt multi in tara, la cluburile de unde provin marile campioane. Sunt oameni dispusi la sacrificiu, dar sunt totusi oameni, cu inima si suflet care, in ascunzisul sufletului lor tanjesc dupa un gest, dupa un cuvant de multumire din partea sportivului, a antrenorului federal, a ministrului. Stau lipiti de ecranul televizorului si traiesc fiecare secventa a unui exercitiu, ca atunci cand, acum marea campioana, a executat prima ei saritura. Se mai indura cate un presedinte de club, un primar si le ofera o diploma la sarbatori, ca de bani nu poate fi vorba. Diana Chelaru a stralucit la Berlin, se pregateste pentru CM, poate pentru Olimpiada. Este un succes al gimnasticii onestene in primul rand si apoi al celei nationale. Nu este singular, o stim, si nu va ramane, introducerea in circuit a Salii de gimnastica, dupa nepermis de multi ani de nepasare si indiferenta, va fi o noua sansa pentru Onesti, pentru gimnastica. Nadia, se afirma in cercurile administratiei locale, va la inaugurare. Este posibil sa vina si Diana. Simpla prezenta a lor poate fi darul pentru acesti mari anonimi neincoronati, in fata carora este timpul sa ne plecam. Va multumim!