Odata cu patrunderea crestinismului, Duminica Floriilor este asociata cu intrarea lui Iisus Hristos in Iersusalim, cand a fost recunoscut si primit ca un rege. Ceea ce putini stiu este ca, Floriile isi au originea in perioada precrestina cand avea loc sarbatoarea numita “Floralia” in cinstea zeitei romane Flora, zeita florilor si a primaverii. Prin aceasta sarbatoare se comemora primavara, invierea naturii, momentul infloririi primelor flori, a salciei si a pomilor fructiferi.
Cu timpul, acestor semnificatii li s-au dat alte conotatii legate in principal de cultul mortilor (pomeni, curatirea mormintelor si a cimitirelor, asezarea de ramuri de salcii pe morminte, etc.). In duminica dinaintea Pastelui, ramurile de salcii care inlocuiesc ramurile de palmier din Ierusalim simbolizeaza renasterea naturii, fertilitatea. Traditia spune ca, dupa ce au fost sfintite acestea se pot folosi la impodobirea icoanelor, a usilor, a ferestrelor sau la tratarea unor boli sau chiar la vraji ori descantece. La noi, Duminica Floriilor este celebrata in toata tara cu obiceiuri si traditii specifice zonei. De Florii se sarbatoresc toti cei care la botez au primit numele de Florin sau Florina, Florentina, Florea sau nume de floare: Violeta, Camelia, Narcisa, Lacramioara, Anemona, Crina… In Duminica Floriilor cei care au tinut tot Postul Pastelui au dezlegare la peste si vin. Duminica Floriilor, amestec de sacru si profan, simbolizeaza miracolul vietii si bucuria de a trai si face trecerea spre Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare.
Ca Obiceiuri in prag de Florii, in Banat si Transilvania, in ajunul Floriilor, fetele mari aveau obiceiul de a pune oglinda, impreuna cu o camasa curata, sub un par altoit, trebuind neaparat ca, a doua zi de dimineata, la rasaritul soarelui sa le gaseasca acolo, oglinda fiind apoi intens folosita la farmecele de dragoste, sanatate. De asemenea, femeile fac tot felul de bunatati la cuptor, si in special placinte, pe care le impart mai ales saracilor de pomana (Mosii de Florii), ca sa nu pateasca si ele cum a patit mama lui Lazar, care a murit de dor de placinte.
Ramurile de salcie din aceasta zi, intruchipeaza simbolul castitatii si al renasterii anuale a vegetatiei, un substitut fitomorf al zeitei Flora, dar si ramurile cu care a fost intampinat Iisus la intrarea sa in Ierusalim. Pentru buna desfasurare a sarbatorii Floriilor, cu o zi inainte se strang ramuri de salcie inmugurita, se leaga in snopi si se duc la biserica pentru a fi sfintite de preot. Dupa sfintire ramurile numite “matisori” sunt luate acasa de catre credinciosi pentru a impodobi cu ele icoanele, usile ferestrele, intrarile in grajduri sau pentru a le pune la fantani si la stresinile caselor. Femeile mai obisnuiesc si astazi sa le infinga pe straturile proaspat semanate, sa le puna in hrana animalelor sau sa le aseze pe morminte.
Sunt si superstitii in jurul sarbatorii floriilor: in Duminica Floriilor, numita si a florilor, stalparilor sau a vlastarilor, s-ar fi umplut ciubarasul cu florile ce urmau a fi folosite la inflorirea oualor pentru Pasti. Despre cel care se impartasea in Duminica Floriilor se spunea ca orice dorinta isi punea cand se apropie de preot, se implineste. Despre vremea din ziua de Florii se crede ca se va repeta in prima zi de Pasti. Si pomii fructiferi sau butucii de vie sunt la randul lor impodobiti pentru a da rod bogat si manos. Acum se aerisesc hainele iar aceasta sarbatoare este si un prilej de petrecere pentru romani.
