Municipalitatea onesteana a vrut sa se-mprumute insa – se pare – tainele capitalismului au ramas la fel de necunoscute primarului Emil Lemnaru, edil nascut, crescut si format in regimul de trista amintire. Initiativa contractarii creditului n-a adus nimic nou. Lemnaru dorea sa modernizeze drumuri care nu apartin Primariei Onesti, in virtutea unei hotarari prin care Guvernul transfera drumurile in subordinea municipalitatii. In realitate, intre Primarie si Guvern nu s-a incheiat un protocol de predare – primire a drumurilor nici pana astazi. Asta nu l-a impiedicat pe Lemnaru sa initieze un proiect de hotarare vizand contractarea de catre Primarie a unui credit de 15 milioane de lei, in vederea modernizarii drumurilor sus-amintite. Pe fir a intrat Prefectura care a demontat avantul edililor onesteni si apetitul acestora pentru indatorare.
Episodul Onesti ne arata, verde-n fata, cum gandeste un primar in functie intrarea in anul electoral, respectiv in perioada de campanie electorala. Ca si in cazul primarului de Bacau, la Onesti Lemnaru pare sa gandeasca pe potriva butadei conform careia dupa el poate sa vina, bine mersi, potopul. Intrati in febra electorala, primarii se indatoreaza de-a valma in speranta ca un covor asfaltic in plus, o jardiniera aruncata aiurea prin centru sau cateva hectare de borduri plasate anapoda pe trotuare deja renovate vor fi factori decisivi in tentativa realegerii. In realitate, electoratul vede total diferit problema. Problema datoriilor publice, una aflata in prim-planul vietii politico-economice, se va sparge – mai devreme sau mai tarziu – in capul ordonatorilor de credite imprudenti.
Dupa el potopul
Lucian Bogdanel
