Poate ca daca cineva ne-ar fi spus ca acest an care tocmai se apropie de final ne va aduce atatea incercari, i-am fi ras in nas, dar cu tristete in suflete, constatam acum ca am trecut prin mari incercari care poate nu vor fi ultimele. Pentru prima data, dupa multi ani de la Revolutie, nu mai sarbatorim acest eveniment cu fastul de alta data, si uitam cu destul de multa usurinta faptul ca acel curaj, inconstienta poate a unora, ne permite astazi sa vorbim despre orice, vrute si nevrute adesea. Dar oare putem intelege acum care este pretul pe care il platim pentru aceste “beneficii”? Adesea, nu gasim ragazul necesar pentru a ne asculta copiii sau persoana iubita, care se afla langa noi, pentru ca suntem in cautarea succesului, a realizarii profesionale sau doar alergam cu disperare sa facem bani pentru a ne putea permite un concediu la mare sau la munte, o scoala mai buna pentru copiii nostri, o asistenta sanitara pe un pat de spital atat de vechi si insalubru incat ne ferim sa-i calcam pragul. Ne punem sperantele in anul ce vine, desi conform statisticilor, romanii sunt din ce in ce mai speriati cand vine vorba de viitor, se gandesc tot mai mult la trecut si la ce bine era pe vremea lui Ceausescu. Astazi sperantele sunt tot mai mici, curajul de a incepe o afacere in Romania este aproape sinucigas, si fiecare dintre noi cautam o portita de scapare: ori pentru a pleca din tara, cum isi doresc cei mai multi tineri, ori pentru a gasi o slujba decenta din care sa traim.
A mai trecut peste noi un an, cu bune si cu rele – mai mult cu rele, daca e sa ne uitam in jurul nostru –, in care Criza si masurile de austeritate au fost personajele principale – dar negative – ale societatii romanesti. Personajele pozitive, care au avut de luptat din greu cu bau-baul economic care s-a abatut asupra lor, au fost romanii, in general, dar in special bugetarii, ale caror nevoi si aspiratii au fost reduse cu 25 la suta (ale celor care au scapat de restructurare), proaspetele mame, carora li s-au ajustat indemnizatiile, micsorand astfel cota de pampersi si de lapte praf a copiilor, somerii, din al caror ajutor, si asa minuscul, s-a mai gasit ceva de taiat, pensionarii, care au scapat initial de reducerea cu 15 la suta a pensiilor, dar s-au trezit pe sfarsit de an platitori la contributiile pentru sanatate. Acestia si multi altii au fost in linia intai a frontului deschis in lupta cu Criza de catre un guvern ce a parut adesea nevolnic si depasit de situatie.
Ce ii asteapta pe romani in 2011? In cel mai bun caz o majorare cu 15 la suta a salariilor pentru bugetari, pensii inghetate pentru pensionari si posibilitatea de a alege dintre doua rele pe cea mai mica pentru femeile ce vor deveni mame dupa 1 ianuarie. Dar – nu-i asa? – speranta moare ultima, deci sa speram ca vom avea un an mai bun si cu mai putine incercari.