Farmecul amintirilor

Mihai Balaca este unul din onestenii cu un har artistic deosebit, fiind un povestitor ce isi uimeste prietenii prin prezentarea a fel de fel de intamplari. Acest har l-a facut ca sa aseze, acuvant langa cuvant”, un volum care a fost bine primit de critica literara iar acum lucreaza la aparitia unei carti noi, care spera sa fie prezenta in librarii in primele luni ale acestui an. Preocuparile sale literare s-au nascut la Fundatia Nationala aGeorge Calinescu” din Onesti. Cu un spirit fin de observatie si din dragoste pentru cultura, Mihai Balaca ne bucura cu farmecul unor intamplari sublime. aDepanand” firul unei astfel de trairi, Mihai Balaca ne-a marturisit: aMa gaseam la pescuit pe undeva pe canalele si alte lucii de apa ale Sulinei. Era destul de inspre toamna, cu nopti mai reci si mai umede iar vantul se facea simtit subtire si taios prin imbracamintea noastra destul de neinspirat aleasa. Cum pescuitul de cu o zi inainte fusese destul de nerodnic, am plecat dis-de-dimineata sa ne incercam norocul din nou. Chiar la acea ora foarte multa lume se indrepta pestrita si grabita spre ponton, acolo unde vaporul aPasagerula era ancorat. Sunt din ce in ce mai nedumerit?! Lume de tot felul continua sa vina vociferand amestecat, fapt ce creeaza un zgomot de fond nedeslusit si confuz, asa cum s-ar intampla in jurul unui stalp de albine rasturnat… Peste Dunare, un barcagiu stand in picioare in aopincaa lui plutitoare taie in doua apele valurite de vant indreptandu-se rigid catre celalalt mal. Neclintirea si siguranta cu care luneca sugereaza imaginea lui Iisus plutind dumnezeeste peste apele Ghenizaretului. Mai multi tineri sunt lasati sa treaca mai in fata inspre balustrada ce desparte pontonul de apantecula vasului. Acestia sunt, se vede bine, rasfatati, mangaiati, sarutati si tot mai des ademeniti sa bea dintr-o singura cana de metal alb. Ea trece din mana in mana, este umpluta de fiecare data dintr-o damingeana ce se gaseste imbratisata zdravan la subtioara unui zdrahon de lipovean. O femeie a carei varsta nu i se poate ghici se agita dezorientata si aparent fara rost, fara a avea o tinta comuna, ca si cand timpul ar ameninta-o ca se va sfarsi din clipa in clipa… Tinea in mana un buchet de flori pe care ai crede ca doreste sa il ofere cuiva anume, dar, in atata lume ea intarzie sa gaseasca cui?! Sirena vasului taie aerul incetosat de deasupra aruncand spre cer o dara albastra si fierbinte, acoperind larma cu un vaiet lung si sfasietor dand astfel semnalul ridicarii ancorei. Tinerii sunt imbratisati pentru ultima data, ei nefiind eliberati din imbratisare nici atunci cand vasul incepe sa se desprinda de mal. Cu un efort nu lipsit de mestesug un tanar ajunge cu bine pe puntea vasului, dupa ce parea arastignita intre vasul deja in miscare si ponton. Larma multimii ramase la mal incepe sa scada in intensitate, auzindu-se strigate nedeslusite, din ce in ce mai rare… Femeia cu florile inca in mana mai intarzie un timp lipita de balustrada inchisa acum, privind absenta in urma vaporului de care o mai leaga numai privirea sa inlacrimata si dara gri-argintie lasata de acesta in urma sa. Intr-un tarziu lasa sa-i cada florile in apa si s-a indepartat de mal singura si fara sa mai priveasca in urma-i… Era ziua cand plecau recrutii in armata!”.

Nostalgia dupa teatru

Prahovean prin origine, Mihai Balaca a fost aadoptat” cu peste patru decenii in urma de amunicipiul Gheorghe Gheorghiu Dej” (cum era cunoscut Onestiul) – pentru ambele parti acest lucru fiind un castig! Pe langa preocuparile literare el a activat, vreme de 15 ani, si la Teatrul Popular din municipiul de pe Trotus, castigand trei premii I si locul I pe tara la Festivalul de teatru aIon Luca Caragiale”.
[ad#stire] Teatrul Popular din Onesti era nelipsit de la festivalurile anuale de teatru de la Slanic Moldova, Barlad (la care a cucerit numeroase premii) si realiza si turnee cu spectacole prin tara. Astfel, actorii onesteni au ajuns pe scenele din Campulung Moldovenesc precum si in localitati dambovitene si de multe ori spectatorii participau la actiunea dramatizarii ori aplaudau “micile farse” puse la cale de protagonistii spectacolelor. Mihai Balaca a absolvit, cu note maxime cursuri de regie-actorie si a fost remarcat de regizorii Constantin Dinischiotu, Ion Ghelu Destelnica si chiar de un regizor al Teatrului National din Bucuresti care dorea sa puna in scena la Onesti un spectacol de teatru renascentist. Mihai (Misu) Balaca a evoluat in mai multe piese de teatru (aOrice nas isi are nasul”, aCapul”, aCapcana” si altele), el impresionandu-si colegii de scena prin capacitatea de memorare. Despre teatrul popular onestean, care efectua in fiecare an turnee cu spectacole in tara, Mihai Balaca ne-a declarat: aEra un teatru solid, cu actori de valoare ca Ilie Mitarca, Mihaela Cretu. Spectacolele erau asteptate cu nerabdare de multi onesteni, ce veneau la vizionare”.

Ion Moraru