Framântari cotidiene: Sarbatori luminate

Trecem prin zilele Postului Mare, rânduit pentru curatirea si sfintirea noastra, iar, in aceasta stare de limpezire si curatie, având sufletul inviat din moartea pacatului, traim cu profunzime “Saptamana Patimilor”, pentru a simti jertfa Crucii si apoi bucuria Învierii. Preotul Dumitru Paun, de la o sfânta biserica din Ardeal a împartasit câteva cuvinte legate de post, mentionând:“Scopul postirii este sfintirea noastra si a vietii noastre. Postirea inseamna infrânarea sau abtinerea de la alimente de origine animala cu scopul de a ajunge la abtinerea de la savârsirea pacatelor. De aceea, postul nu este doar un regim alimentar sau o dieta. Acestea sunt efectele lui asupra trupului nostru care se curata sau se detoxifica si el. Telul postirii este acela ca, deprinzându-ne sa spunem nu alimentelor care ne plac si ne indulcesc, sa reusim sa spunem “un nu hotarât” si pacatelor, despre care noi initial credem ca ne aduc placere, dar la urma se dovedesc aducatoare de multa durere si suferinta pe toate planurile vietii. Postul transfera atentia noastra de la cele lumesti spre cele ceresti, adica prin postire se inverseaza prioritatile si se asaza in ordinea fireasca: mai intai viata duhovniceasca si apoi cea biologica. Ordinea firesca este ca trupul sa fie supus sufletului, slujindu-i spre mântuire. Punându-si aceasta ordine in trupul si sufletul sau, crestinul trebuie sa se spovedesca si apoi sa primeasca Sfanta Impartasanie, adica Trupul si Sangele Domnului Hristos”.
Dupa cum se remarca pe un site crestin – ortodox, în Ortodoxie “Pastele este >. Daca sarbatoarea este o tâsnire de viata dumnezeiasca in creatie si ca atare o tâsnire de lumina mai presus de fire, sarbatorile de Paste sunt tâsnirea deplina a vietii dumnezeiesti in existenta noastra crestina. Natura noastra omeneasca nu mai e straluminata numai trecator de o raza dumnezeiasca, care arata ca ea nu e de la sine si singura existenta, ci aceasta natura e strabatuta deplin si pentru veci de viata dumnezeirii, e transfigurata, permanentizata, ridicata din inlantuirea procesului de corupere continua care duce trupul nostru la descompunere, iar sufletul in iadul tenebrelor. De aceea Pastile sunt o explozie de bucurie, care perpetueaza explozia de bucurie a ucenicilor care au vazut pe Domnul Hristos inviat. De aceea credinciosii se saluta cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o alta bucurie: >, >, pâna la Inaltarea Domnului, de când se saluta cu alta veste tot asa de mare, legata interior de prima: >, pana la Cincizecime, care anticipeaza Cincizecimea deplina sau umplerea desavarsita a vietii noastre de Duhul Sfânt. Bucuria aceasta are atâta entuziasm in ea, incât ea e ca o “sfânta betie”, ca o “betie treaza” de care vorbeste Sfantul Grigorie de Nyssa… O >, pentru ca e produsa de cea mai autentica dar si cea mai minunata realitate, realitatea neasemanat de frumoasa a vietii vesnice si plenare, mai frumoasa si mai minunata decat si-o poate inchipui orice imaginative. Ea caracterizeaza bucuria credinciosilor de la Pasti, care ramâne temelia vietii sufletesti a lor in tot cursul vietii pamântesti”.