In Onestiul cartierului “Blocurile vechi”, intr-un apartament in care patina timpului pastreaza documentele si imagini ale unei vieti, prof. Sanda Lucia Cuntan (fiica a marelui compozitor Ion Cuntan, de la care poarta vocatia muzicii), retraieste zilnic amintirile nepieritoare ce insotesc lumina memoriei calauzitoare prin vremi. Sub privirea, dintr-o fotografie a regretatului maestru Ion Cuntan, fiica sa, ajunsa la varsta senectutii, marturiseste: “Profesorul, compozitorul si dirijorul Ion Cuntan a fost un geniu al muzicii pe aceste meleaguri si un om inegalabil. Regret din suflet ca nu a mai putut ramane printre noi. Ne-a ajutat foarte mult, incat i-am urmat meseria… Am cantat la pian si m-a ajutat in cariera didactica si la intocmirea lucrarii de masterat. Am avut o lucrare foarte grea despre marele muzician George Enescu si despre nepieritoarea sa creatie «Oedip». Ne completam foarte bine si atunci cand compunea un cantec, mereu ne intreba daca este bine. Am avut un sprijin real din partea sa si ne-a iubit foarte mult pe toti”. Ecourile timpului aduc aproape cateva pagini din (auto) biografia profesorului si compozitorului Ion Cuntan, ramasa posteritatii in paginile unui memoriu privind “activitatea cultural-obsteasca”, pe care a desfasurat-o timp de cateva decenii. Astfel, prof. Ion Cuntan a notat: “Nascut la 14 aprilie 1923, intr-o familie de muncitori ceferisti din Sibiu, imi amintesc bine ca toti ai mei iubeau cantecul. Mama, Ana, avea o voce frumoasa, catifelata, care ma vrajea cand iI ascultam infloriturile doinelor de pe vaile Secasului, Cibinului si Sebesului iar tata, Gligor, era un neantrecut doinitor din fluier dar si un bun cantaret vocal. In sarbatori si la zile mari in familia acarului Cuntan se petrecea prin cantece. Strabunicul Dimitrie Cuntan, profesor la Academia Andreiana din Sibiu, a fost primul autor al notatiei guidonice a liturghiei de la catedrala din orasul de pe apa Cibinului si am mostenit si eu, Ion – fiul cel mai mare dintre cei din cantonul CFR, darul cantecului, care mi-a fost grai si implinire in viata nu lipsita de griji, necazuri si oprelisti. De mic copil ascultam cu rasuflarea intretaiata tarafurile lautaresti din Jidvei (Tarnava Mica), fanfara militara a Regimentului 90 Infanterie din Sibiu, orga la care canta Hans Dressler de la Biserica Luterana, titera la care canta picherul de cale ferata Sarbu, din gara Miercurea Sibiului (tatal eroului Filimon Sarbu) sau fluierele ciobanilor care adastau cu turmele lor prin preajma cantoanelor, in care familia noastra se muta din timp in timp. Ambitia de a «devora» manualul de muzica s-a trezit in mine cand profesorul Marcel Botez, de la Liceul Militar «Mihai Viteazul» din Tg. Mures m-a lasat corigent pentru ca nu stiam sa solfegiez bine. Intr-o vacanta petrecuta la Sebes – Alba am organizat o orchestra de muzicute, trompete si tobe cu elevii gimnaziului mixt, cu care am dat cateva serbari reusite, dupa care m-am imbolnavit de o bronsita rebela, care m-a tinut trei luni in spital. Fusese primul meu succes muzical. Indemnat spre cariera militara de tatal meu, care numai facandu-si un copil ofiter intrezarea iesirea familiei din saracie – am dat examen si am reusit sa intru in clasa a VI-a a Liceului Militar din Iasi, unde in orchestra scolii cantam la acordeon si vioara. Prima mea compozitie muzicala a fost un imn religios si continuand incercarile componistice, am creat melodii de muzica usoara, ce s-au constituit primele mele reusite. Melodiile «Ne-am ales pe cer doar o singura stea» (vals romanta pentru voce si pian) si «Un vis fericit» (tango pentru voce si pian), au fost interpretate de colegii mei din orchestra liceului. In 1943,la absolvire mi s-a tiparit si un volum de versuri si scriam si muzica corala cu tematica patriotica. La Scoala militara de ofiteri activi de cavalerie, pe care am urmat-o intre 1943-1945 la Targoviste am continuat sa compun melodii de muzica usoara si marsuri (unele in colaborare cu muzicologul Viorel Cozma), care au cunoscut repede popularitate, fiind preluate de orchestrele targovistene si de fanfare militara. La 13 septembrie 1944,in scoala militara, in misiune ordonata am pierdut bratul stang. La 20 de ani mi s-a inchis cariera militara si dorind sa imi dezvolt cunostintele muzicale am urmat timp de un an cursurile de teorie – solfegiu – armonie si dirijat coral la conservatorul condus de Timotei Popovici la Sibiu. Drumul meu in muzica a inceput in miscarea de amatori. In toamna anului 1946 am organizat la Sebes – Alba un cor de 140 de membri cu care l-am intampinat la un miting pe dr. Petru Groza, care m-a felicitat. Am organizat si Corul Uniunii Femeilor Antifasciste Romane precum si un cor barbatesc pe 4 voci al Reuniunii Micilor Meseriasi si un cor mixt de 100 de persoane (format din muncitori meseriasi, elevi si cadre didactice, romani, maghiari si germani), cu care am dat concerte avand in repertoriu melodiile «Brumarelul» (de Iacob Muresianu), «Negruta» (de Ion Vidu) si lucrari de Donizetti. Cu melodia compusa de mine «Ana draga», consateanul meu Felician Farcasu s-a prezentat spre auditie la Radio Bucuresti, el ajungand un cunoscut interpret al muzicii populare”.
Destinul onestean al familiei Cuntan
Dupa o bogata activitate desfasurata in orasele Alba Iulia, Victoria, Fagaras si Sibiu, cu o colaborare deosebita cu Casa Centrala a Creatiei Populare de la Bucuresti, in 1966 prof. Ion Cuntan s-a stabilit in Onesti, ceea ce i-a prilejuit, dupa cum marturisea, “inceperea unei noi etape de munca avantata pe teren muzical si cultural. Ca profesor am infiintat coruri de elevi pe 2-3 voci egale la scollie onestene, cu care am obtinut numeroase premii I sau II in concursurile artistice scolare intre anii 1966-1985, cel mai prestigios fiind premiul I pe tara si titlul de laureat obtinut cu corul Scolii generale nr. 6 in anul 1979. Ca profesor la Liceul nr. 1 am organizat un cor mixt de 120 de elevi si un cor «Madrigal» cu care am sustinut in 1970 muzica unui film documentar despre Onesti. De asemenea, am dirijat corul de 500 de persoane care a reprezentat judetul Bacau, castigator in dialogul la distanta cu jud. Constanta (televizat)”.
In cochetul apartament al familiei Cuntan, de pe o alee cu nume de floare (cum sunt toate in cartierul onestean “Blocurile vechi”), la loc de cinste intr-o biblioteca supraincarcata stau compozitiile compozitorului Ion Cuntan (estimate la mai multe sute de cantece) precum si cartile la care a tinut cel mai mult. Astfel, sunt pastrate mai multe volume ale “Enciclopediei muzicale”, de o valoare inestimabila, ce prezinta muzica preclasica, clasica si romantica, atat simfonica concertistica, corala cat si de opera, fiecare volum avand si 5 discuri aurite. Patrunsa de fiorii amintirilor in acest mirific cadru, prof. Sanda Lucia Cuntan ne-a declarat: “Eu printre aceste amintiri mai traiesc, peste tot fiind amintirea parintilor. Profesorul Cuntan a fost coleg si foarte bun prieten cu profesorii onesteni Constantin Militaru si Ioan Micu iar prof. Rada Costandache, director multi ani la Liceul nr. 1 a apreciat ca «profesorul Cuntan era foarte sever, dar meserie ca dansul nu cunostea nimeni»…
Sunt 13 ani de cand dorim organizarea unui festival de muzica corala sacra si laica si daca Primaria Onesti ar da un pic de ajutor s-ar putea face acest festival, care sa poarte numele prof. Cuntan”. Ca slujitor al catedrei, prof. Sanda Lucia Cuntan isi aminteste si de activitatea didactica pe care a desfasurat-o, mentionand: “Am profesat din 1968 la mai multe scoli si licee onestene insa nu pot uita corul de 120 de elevi cu care am luat locul II pe tara si formatia orchestrala «Romanasul», pe care am infiintat-o la Scoala nr. 7, cu elevi ce fara a fi notisti, erau foarte buni instrumentisti. Desi multi erau de etnie rroma, nu ieseau din cuvantul meu”.
