In sufletul unui artist, trairile cotidiene, framantarile, cautarile se acumuleaza progresiv si, dupa o perioada de interioara procesare, ating tendinte explozive. Atunci are loc fenomenul de sublimare si energiile oprimate o vreme se convertesc in pagini literare inspirate, compozitii muzicale de mare armonie ori sinteze de liric si culoare. Nu altfel stau lucrurile cu dorinta de manifestare si afirmare a Crinei Nemes, pictorita din Onesti, fiica regretatului stomatolog Traian Nemes, el insusi un spirit cultivat. Expozitia vernisata in luna mai la Biblioteca Municipala “Radu Rosetti” a sosit oportun, in deplin acord cu invazia florala a primaverii.
Artista isi transpune preferintele in albul pur al seriei de trandafiri, in sfiosii ghiocei, flori cu plasament bine gandit pe fondul verde inchis al padurii. In tablouri evoluand nuantat de la portocaliu la rosu, flori-cerberi transfigureaza batalia dintre rosu si negru, flori-cavaleri cu gesturi curtenitoare, suavul crin trezit duios din vis, floarea soarelui coborata cu astrul ei orbitor din panzele lui Vincent van Gogh cu mesaj de prietenie si speranta, flancata de banale tartacute dar cu sens subtil, frezia in toata gingasia ei se contopesc sublim in viu spectacol. Un camp de maci arzand in rosu pe o impletire policroma persuasiva s-ar pierde-n cer de n-ar fi rezonabil delimitat de cativa arbori protectori. Magnolia vina cu o inundatie de roz, caci nu doar petalele ii dau culoare ci si ambientul similar cromatic de parca planta ar umple spatiul cu inefabila ei respirare. Apar si flori exotice precum amarylis, combinatie insolita de culori cu tenta aproape agresiva. Liliacul irupand artezian, crizanteme asociate cu contemporanele lor gutui, pe scurt, “gradina” poetului D. Anghel sau incantatiile vivaldiene transpuse in registru plastic. Cateva tablouri cu “natura moarta” afiseaza o buna stapanire a umbrelor, de unde senzatia holografica,
O a doua categorie tematica o constituie peisajele. Iarna pe rau, iarna in padure, iarna in multiple perspective cu imagini panoramice, aglomerari de trunchiuri negre intr-o verticalitate tasnitoare din albul sidefiu al zapezii. Altadata arborii sunt dispusi intr-o simetrie aparte, deloc geometrica, natura si pictura veritabila neoperand cu unghiuri drepte, cercuri si patrate. Padurea din tablourile Crinei Nemes are efect calmant, este sursa de adanci reverii, iar topita in noapte confera un nou prilej de exersare a contrastului coloristic. Alt motiv, stufarisul, nu se pierde in anonimat si monotonie, artista centrand inspirat peisajul pe imaginea impunatoare a unei salcii stravechi. Senzatia de pustiu (caci natura nu este numai armonie) prinde contur prin ramuri golase, ascutite precum niste gheare ce sfasie un cer al carui cenusiu se cerne peste dealuri. Un arbore aproape uman vaitandu-se de vitregia vremurilor.
 |  |
Chiar cand abordeaza subiecte citadine, Crina Nemes nu se desparte de elementul vegetal. Usile din Heidelberg sunt strajuite de viguroase plante agatatoare bogate in flori, adevarate portaluri coloristice. Casa din Viscri este si ea strajuita de un falnic tei. Titlurile nu pot duce nici ele in eroare “Plimbare” inseamna de fapt aceeasi obsesie pentru o natura statica. “De pe geam” se vede iarasi o natura opulenta, inclusiv cromatic, etajata pe 7-8 planuri involutive in raport cu orizontul. Constante raman migala si simtul acut de observatie.
Expozitia Crinei Nemes se concentreaza intr-o binevenita pilula intaritoare in acest univers tern pe care, din pacate, continuam sa-l traversam.
Prof. Aristotel Pilipauteanu
Foto: Doru Munteanu
