Calatorii si toti cei aflati in tranzit spre (mai noul) municipiu Adjud, ce strabat Calea Marasesti a Onestiului, pot face un popas foarte placut la „Paradisul soferilor”. Aceasta locatie ce ofera una din primele spalatorii auto, amenajata in perioada de dupa evenimentele din anul 1989 dar si un camping plin de pitoresc isi are inceputurile in anul 1993, „cand aici nu era nimic, numai pamant si strada” – dupa cum ne-a declarat Constantin Anton, cel care a avut tenacitatea de a realiza acest obiectiv onestean. Cu bucuria reusitei Constantin Anton a mentionat:”Intai am ridicat jur – imprejur un gard si pe ideea ca «pomii tac si cresc» am plantat mai multi pomi fructiferi. Cand am fost la Institutul de Proiectari Bacau cu documentatia pentru a amenaja aici o spalatorie auto, dupa un model al unei astfel de spalatorii pe care am vazut-o in Polonia prin anii 1991-1992, am fost intrebat «ce este aceea spalatorie auto?» Azi desi in municipiul Onesti sunt 11 spalatorii auto, noi, la «Paradisul soferilor» facem un lucru singular: putem curata cu ajutorul unui aparat toata tapiteria autoturismelor, inclusiv tavanul si scaunele acestora. Aceste operatiuni dureaza 4-5 ore la fiecare autoturism si ne bucuram ca soferi din localitati de pe valea Trotusului (chiar si din Moinesti!), prefera spalatoria auto de la «Paradisul soferilor». In tot timpul cat se intervine la spalarea si curatirea autoturismelor, proprietarii acestora pot zabovi la un suc ori la o ceasca de cafea, pe care le pot servi la o terasa din preajma spalatoriei”.
Dar la «Paradisul soferilor» mai este un lucru inedit: asigurarea a 40 de locuri de cazare, in casute foarte pitoresti, cei care poposesc aici putand beneficia de parcare gratuita si acces la bucatarie. Dragostea pentru turism a lui Constantin Anton (in care activeaza de mai multe decenii), nu poate ascunde regretul ca „municipiul Onesti nu este o zona turistica. Am realizat un camping aici pentru ca niciodata in Onesti nu a fost o asemenea unitate de cazare – camping, ce este si o alternativa la unitatile de cazare din municipiu. La acest camping vin si se cazeaza grupuri de muncitori, fiind pentru acestea un loc ideal pe perioade mai mari dar si pentru turistii aflati in tranzit. Aici la noi au locuit muncitorii care au construit Magazinul «Kaufland» din Onesti dar si cei care au lucrat la alte obiective de pe raza municipiului. Desi in zona au aparut pensiuni, hoteluri, noi aici am gazduit muncitori din judetele Galati, Braila, Giurgiu, Constanta care au ridicat marile magazine onestene, construite in ultimii ani si traiesc o bucurie sa spun ca inainte nu era nimic si unde este acum campingul!” Marturisirea sincera a lui Constantin Anton ca „nu pot sa stau fara ca sa nu fac ceva” devine mai mult decat o certitudine vazand in jur ca se lucreaza pentru amenajarea unor noi casute ale campingului. „De 35 de ani lucrez in turismul onestean iar dupa evenimentele din 1989, inainte de «Paradisul soferilor» am infiintat o agentie de turism (functionabila si in prezent). A fost ca o oportunitate a acelor vremuri si apoi am realizat spalatoria auto. Numai ca «am fost copiat» la acest capitol, pentru ca in prezent sunt 4 spalatorii auto pe soseaua de varianta a Onestiului iar altele 3 pe Calea Marasesti sau in apropierea acesteia!”
Dar aceasta locatie de pe (lunga) cale Marasesti din Onesti mai reprezinta ceva pentru cel care a conturat totul in acest peisaj, pentru Constantin Anton, care ne marturiseste: “Aici imi gasesc un refugiu sufletesc… si pe lemn de nuc – pregatit si timp de 4 ani! – lucrez la realizarea unor frumoase icoane”. Tot ceea ce este in jur este de-a dreptul cuceritor: fiind o mostenire de la bunica sa, o scoarta populara, tesuta de maicutele de la Agapia in anii 1930 este cea care „ii da putere” mesterului de a mai realiza inca o icoana – foarte sugestiva fiind una care inchipuie umbra Mantuitorului pe cruce! In culori senine icoanele realizate de Constantin Anton (ce isi au locul lor tainic alaturi de toata truda sa), nu numai ca infrumuseteaza dar presara in jur evlavia si puterea credintei. „Am calatorit foarte mult prin Europa dar cel mai profund miscat am fost la Manastirea Mejdugorje, aflata intre munti (ca o gaura in cer de unde se aud mai aproape rugaciunile catre Dumnezeu), in Bosnia Herzegovina” a mentionat Constantin Anton cu privirea spre icoanele (ce poate ca asteapta sa fie expuse in vreo expozitie!) si facand doar cativa pasi in apropiere ne-a prezentat si cateva „minunatii ale naturii”. Greu de surprins in fotografii acestea sunt „tigve” din Turcia, „dovleci placintari” din Olanda… smochini din Mejdugorje – toate in preajma unui „mic lan” de levantica, aceasta risipindu-si parfumul in frumusetea zilelor de toamna! Si dincolo de toate este si multumirea sufleteasca a amfitrionului „Paradisului soferilor” care a murmurat cu adierea din jur a unei batai usoare a vantului: “mai este si sufletul… nu numai banii!”
Ion Moraru
In pragul unui “colt de paradis”
