Zile toride, cu politicieni in vacanta. Avand mai toate macro- si micro-problemele rezolvate, Romania simtea tot mai acut perspectiva apasatoare a plictiselii. Desi era greu de crezut, in tara in care „Totul este posibil”, o liniste mediatica neobisnuita parea sa puna stapanire peste principalele canale de stiri. Cantitatea diluviala a zoaielor mediatice aruncate de 23 ani pe ecranele romanilor parea ca atinge punctul critic al acceptarii anormalitatii drept ceva firesc. Suntem furati (pardon, jefuiti) chiar de indivizii pe care ne obosim sa-i votam, suntem umiliti si batjocoriti in presa internationala, suntem, de cele mai multe ori, nedreptatiti in fata autoritatilor statului, suntem urmariti/ascultati, suntem o pacoste atat pentru mediul extern, cat si, mai ales, pentru ai nostri. Stim asta; ne-am obisnuit si acceptam resemnati.
Ei bine, cand sa spun si eu ca ai nostri redescopera uimiti rosturile firesti ale vietii, exact in momentul in care aceasta realitate mediatica parea sa primeasca din partea romanilor un binemeritat spate-intors, a picat vestea „dramatica”, „tragica”, „socanta” a mortii cetateanului autoproclamat „Rege al tuturor romilor”, regretatul Florin Tanase Cioaba. A fost suficient pentru ca moartea sa inceapa sa faca rating.
Odata dezlantuit, vacarmul nu a iertat pe nimeni, capacitand efortul, atentia si, uneori, justificarile celor mai neasteptate personaje. Cu sau fara voia lor, au intrat in acest cor al clevetitorilor ministri, „regi”, „imparati”, premieri, presedinti, ziaristi straini, medici de renume – din Romania sau din Turcia – frati, rude, neamuri, veri, trecatori, puradei, pirande, lautari, florarese, dulgheri, mesteri pietrari, „comentatori” si, colac peste pupaza, „tribunul” Vadim C. Tudor, care, pentru cateva voturi in plus, a adus-o in discutie chiar pe nepoata lui Mussolini. Tocmai o ejectase dintr-un grup de europarlamentari, „dupa ce ne-a facut pe toti violatori. Pai, se poate?”
Trivial. Grotesc. Mediatizarea decesului, ora de ora, detaliu cu detaliu, pe orice publicatie on-line sau print, pe toate posturile de televiziune. Avem reprezentata, la scara nationala, dimensiunea reala a degradarii noastre morale. Dezorientati, redusi la cele mai elementare reactii, un popor incapabil sa mai distinga intre valoare si grobianism. O populatie setata, de ani buni, sa devina ceea ce este astazi: rudimentara in gandire si simtire, plata, manipulabila, incapabila sa mai identifice si sa cultive valorile identitare fundamentale.
Asumam de prea mult timp rolul de privitori si spectatori in cadrul propriului nostru destin national. Comentam dezgustati pe marginea unei realitati ce nu ne convine, dar pe care nu indraznim sa o schimbam, pentru ca timpul vietii noastre cultiva lehamitea si dezinteresul pentru implicarea in treburile cetatii, pentru ca acceptam laturi pe post de hrana. In loc de vointa creatoare, preferam starea de cloaca.
lect.univ.dr. Alin POPA
profesor la Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacau
