Prof. Ion Lupu din Comanesti a publicat recent volumul “Instrainata noastra Basarabie”, pe care o considera “provincia romaneasca rupta din trupul Romaniei, din tara lui Decebal si a lui Traian, a maritului voievod Stefan cel Mare si Sfant si a Viteazului Mihai, a nemuritorului Eminescu si a lui badita Creanga, a Domnitorului Alexandru Ion Cuza si a Intregitorului Rege Ferdinand Intaiul, ce poarta numele vechilor voievozi Basarabi, care au urcat in istoria neamului romanesc”. Din rasfoirea paginilor cartii vom evidentia multe lucruri mentionate de autorul Ion Lupu in urma cercetarii documentelor istoriei. Astfel, este mentionat faptul ca “cea dintai rapire a unei bucati de pamant din trupul Tarii Moldovei (partea de sud ce purta numele de Bugeac, cu Cetatea Tighinei), a avut loc in 1538, cand Soliman Magnificul cu ostire ottomana si tatara navaleste in Tara Moldovei, pentru a-l prinde pe voievodul Petru Rares, care se ridicase la lupta impotriva Imparatiei Otomane. Intoarcerea lui Petru Rares in domnia Tarii Moldovei in 1541 a schimbat starea de lucruri, sultanul scutise Moldova de plata haraciului pentru 10 ani, fagaduise intoarcerea tezaurului tarii si retrocedarea Bugeacului, ce fusese luat de Soliman in 1538… Vreme de 274 de ani nici una dintre Marile Puteri ale Europei nu s-au mai atins de pamantul Tarii Moldovei, pe care sa il cuprinda in hotarele sale. Dorinta Rusiei de a lua sub control intregul litoral nord-vestic al Marii Negre, pe care voia sa il extinda si asupra Dunarii, cu gurile ei de varsare in mare, a determinat diplomatia rusa sa introduca conceptul de «Basarabia» in toate demersurile facute in negocierile sale cu Franta si Imperiul Otoman. Falsitatea pretentiei rusesti, prin care aceasta considera «Basarabia o provincie separata de Tara Moldovei» a fost dovedita chiar de Romantiev, ministrul de Externe al Rusiei, care in nota redactata la 12 martie 1808, ce cuprindea pretentiile Rusiei in cazul impartirii Imperiului Otoman intre Rusia si Franta, mentiona: «dand acestui imperiu al Rusiei la limita Dunarea, ce cuprinde si Basarabia, care de fapt este o fasie la marginea marii si care, in mod obisnuit se considera ca apartinand Tarii Moldovei». Prin Pacea de la Bucuresti de la 28 mai 1812 Tara Moldovei a fost rupta in doua, o parte a sa, cea cuprinsa intre Prut si Nistru, pana la Dunare si Marea Neagra fiind rapita samavolnic de Rusia tarista. Pentru a menaja populatia din noua provincie imperiala (aproape 300.000 de locuitori din 17 orase si 693 de sate), dar mai ales pentru a atrage cat mai mult populatia din Principate (mai ales din Moldova), tarul l-a numit ca guvernator al provinciei Basarabia pe Scarlat Sturdza, marele boier emigrat si naturalizat in Rusia, fost membru al delegatiei ruse pentru incheierea Pacii de la Bucuresti. Timp de cateva decenii, desi procesul de rusificare se accentua tot mai mult, Basarabia a continuat sa isi pastreze denumirea de «oblastie» (provincie privilegiata) iar problema retrocedarii acesteia catre Tara Moldovei, de la care a fost smulsa in mod samavolnic in anul 1812 a devenit o problema europeana. Rusificarea drastica a Basarabiei si integrarea ei completa in structurile Imperiului Rus au fost consecintele izolarii complete de tanarul stat faurit de romani la 5 ianuarie in Moldova si 24 ianuarie 1859 in Tara Romaneasca, prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Romane Unite. Procesul de integrare a Basarabiei in structurile Imperiului rus s-a incheiat in jurul anilor 1870-1871 insa rusificarea Basarabiei nu a incetat niciodata, ea a continua si s-a intensificat in deceniile urmatoare”.
Nadejdea Unirii
Caderea tarismului in urma Revolutiei ruse din 1917 a facut ca miscarea de eliberare nationala a romanilor din Basarabia s-a intensificat. In cartea “Instrainata noastra Basarabie”, Ion Lupu noteaza cuvantul poetului Alexei Mateevici ce polemiza cu unii invatatori desnationalizati: “Da, suntem moldoveni, fii ai Vechii Moldove insa facem parte din marele popor roman, asezat prin Romania, Bucovina si Transilvania. Fratii nostri isi zic romani. Asa trebuie sa fim si noi”. Plin de acuratetea gandirii este amintit si cuvantul rostit de Teofil Ioncu, unul din cei sase delegati moldoveni la Congresul Popoarelor din Rusia: “Numele Moldova, moldoveni este numai unul teritorial dar nu national iar daca noi numim moldovenesti cuvintele si organizatiile noastre, facem asta numai din punct de vedere tactic, fiindca cuvantul roman suna prea aspru la urechile vrajmasilor nostri, de care avem foarte multi. Daca in aspiratiile noastre politice ne vom lovi mereu de deziluzii, atunci noi urmand drumul necesitatii care nu cunoaste hotare, din prieteni ai democratiei rusesti, ne vom face separatisti”.
Evenimentele succedate in acei ani sunt prezentate cu o mare profunzime de Ion Lupu, care noteaza: “In toamna anului 1917 anarhia cuprindea tot mai mult Basarabia si vechile autoritati se dovedeau tot mai neputincioase in fata actelor de dezordine si de violenta. Congresul Soldatilor Moldoveni a hotarat constituirea de indata a Sfatului Tarii, pentru administrarea tuturor treburilor Basarabiei autonome, pana la instituirea Constituantei alese prin vot universal, egal, direct si secret… In aceste conditii, la solicitarea Sfatului Tarii si a Consiliului Directorilor, a unor oficialitati militare si straine interesate de mentinerea ordinii, in apararea cailor de comunicatie, a depozitelor si in protejarea populatiei, a avut loc intrarea armatei romane in Basarabia, incepand cu 23 ianuarie 1918, care a fost primita cu entuziasm si mare bucurie de toata populatia Basarabiei, inclusiv de catre minoritarii acesteia. Trupele romane nu s-au amestecat in chestiuni politice ci s-au limitat la restabilirea ordinii. Dupa ample dezbateri la care au participat cercuri si personalitati politice, nu intamplator la 24 ianuarie 1918 Sfatul Tarii a proclamat independenta, cu unanimitate de voturi. Dupa proclamarea independentei Republicii Moldovenesti, chestiunea unirii se punea pe teren practic. Populatia era pregatita pentru acest act, se astepta numai momentul implinirii lui. La 1 martie 1918 a avut loc intalnirea delegatilor basarabeni cu oameni de cultura aflati la Iasi, unde s-a exprimat nadejdea unirii tuturor celor de-un neam si-un sange. In dupa-amiaza zilei de 27 martie 1918 a avut loc sedinta Sfatului Tarii, care avea sa adopte hotararea de unire a Basarabiei cu Regatul Romaniei. Constantin Stere, prin discursul rostit a produs o puternica impresie, declarand: «Astazi noi trebuie sa hotaram ceea ce va avea o importanta hotaratoare, extraordinara asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor nostri o raspundere pe care noi nu o putem ignora». Declaratia de Unire se incheia cu cuvintele «Traiasca Unirea Basarabiei cu Romania de-a pururi si totdeauna». 22 de ani romanii au trait linistiti si fericiti la hotarele reantregite ale Romaniei Mari pana cand s-au ridicat alti poftitori de impartire a lumii si de anexare de teritorii, calcand in picioare drepturile popoarelor si statelor peste ale caror hotare au trecut cu moarte si distrugere… Dezmembrarea Cehoslovaciei la mijlocul lunii martie 1939 i-a convins pe guvernantii de la Bucuresti ca Romania avea sa fie urmatoarea victima a expansiunii militare si economice naziste, fara speranta vre-unui sprijin din partea marilor aliati. La Bucuresti stirea semnarii, la 23 august 1939 a Pactului Ribbentrop – Molotov a cazut ca un trasnet, starnind cele mai mari si justificate temeri. Imediat dupa declansarea celui de-al doilea razboi mondial Romania aflandu-se inconjurata numai de dusmani (cu exceptia Iugoslaviei) si-a declarat neutralitatea la 6 septembrie 1939. In vara anului 1940 izolarea Romaniei se afla realizata total si in seara zilei de 26 iunie 1940, cu asentimentul Berlinului se obtinea amputarea Romaniei Mari, printr-o «Nota ultimativa», expresie tipica a politicii de forta si dictat. Guvernul URSS propunea Guvernului Regal al Romaniei sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia si sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele stabilite pe o harta”. Ceea ce a urmat duce la vorba marelui Eminescu: “Nu stii cand esti prieten cu Rusia, atunci cand te strange in brate cu dragoste sau cand te strange in brate cu ura”. Comanesteanul Ion Lupu il evoca si pe maresalul Ion Antonescu (el ordonand «trecerea Prutului»), ce intr-un Ordin de zi din 1941 mentiona: “Ostasi, nu uitati, de la mic la mare, ca sunteti iesiti dintr-o brazda stapanita si pastrata prin sange si in sange. Impletiti-va si infratiti-va cu aceasta brazda… Aveti in sufletele voastre flacara vesniciei. Sa pregatim astfel Romaniei locul pe care il merita sub soare si dreptul pe care il are in lume”.
Mentionam ca Ion Lupu a scris cartea “Instrainata noastra Basarabie” (care este cel de-al 9-lea volum al sau), cu gandul ca “chestiunea Basarabiei este una interminabila si o problema lasata in suspensie si netratata pana la sfarsit. Cartea releva faptul ca despre Basarabia s-a scris, se mai scrie si se va mai scrie si trebuie sa cunoastem adevarul despre aceasta. Daca pana la Revolutia din 1989 se vorbea foarte putin sau deloc despre Basarabia, dupa acest mare eveniment istoric, desi guvernantii au denuntat Pactul Ribbentrop – Molotov, nu s-a cerut si eliminarea clauzelor acestui pact”. Un lucru demn de toata lauda este ca o mare parte a tirajului cartii semnate de Ion Lupu din Comanesti au plecat in Basarabia, la elevi si studenti.
Ion Moraru
