Intrebari, nelinisti, bucurii

Onesteanul Mihai Chiriac, atras de spirit, de intelepciune si (mult) de locurile natale, ale Caraclaului, a fost prezent cu cateva zile in urma la un eveniment cultural inedit. Este vorba despre Festivalul “Dilema veche” despre care ne-a marturisit: “La Alba Iulia, in deschiderea Festivalului «Dilema veche» Andrei Plesu ne-a vorbit cu mult umor si cu eleganta despre batrinete. La conferinta au participat oameni de toate virstele, insa cand am parasit sala, cu totii ne simteam parca mai tineri, mai optimisti. Redam in continuare fragmentele cele mai semnificative: «E o coincidenta fericita ca vorbim azi despre batrinete, nu numai pentru ca suntem intr-o cetate veche, dar si pentru ca, tocmai astazi, domnul profesor Neagu Djuvara implineste 97 de ani. Prezenta lui, virsta si tipul lui de vitalitate sunt in sine un mesaj incurajator despre batrinete. De altfel, nu mai vorbim astazi despre o categorie minoritara. Acum 100 de ani, nu erau atat de multi batrani, speranta de viata era mai mica si populatia lumii nu avea un procent semnificativ de batrani. S-au facut unele statistici. In 1950, in Franta, erau aproximativ 200 de centenari; in 1990, erau 4000; se preconizeaza ca in 2050 vor fi 150.000 de centenari. Trebuie sa va spun, chiar daca asta pe unii o sa-i indispuna, ca de obicei, in acest numar in crestere de batrani, majoritatea o constituie doamnele. Sunt de patru ori mai multe centenare decit centenari. Se cerceteaza inca de unde vine aceasta diferenta, dar ea pare un fapt atestat: femeile imbatranesc mai consecvent si mai durabil decat unii barbati. Pe de alta parte, trebuie sa ne obisnuim cu gindul ca batranetea e inevitabila, ca din clipa in care ne nastem incepem sa acumulam procente de batranete. Exista un portret sinistru si un portret euforic al batranetii. In istoria culturii europene, exista oameni care spun ca batranetea este minunata si, cata vreme nu te doare nimic, ei sunt convingatori. Mi-aduc aminte ca am intilnit astfel de oameni, printre cei care au contat in formatia mea. Unul a fost domnul Alexandru Paleologu, care imi spunea ca nu e nimic mai frumos pe lume decit sa fii batrin, ca batrinetea are avantaje uriase. Unul e sansa de a fi bunic, pentru ca, atunci cind esti tata, ai o relatie tensionata cu copiii tai, ii urmaresti, ii pedepsesti, ii promovezi, esti ingrijorat, te ocupi, insa cind esti bunic, iubirea ta este gratuita, nu mai vrei nimic de la ei, ii lasi in pace, iar ei, datorita acestui fapt, tind sa te iubeasca foarte mult… Un altul care mi-a vorbit euforic despre batrinete a fost domnul Constantin Noica – el a tinut si o conferinta despre batrinete. Spunea ca batrinetea e o eliberare formidabila in vederea creativitatii. Spunea ca scapi de o multime de griji organice; de pilda, scapi de dinti; 32 de dinti – 32 de dusmani, cand ai scapat de ei, te poti ocupa linistit de filozofie. Cat priveste creativitatea, avea la indema o sumedenie de exemple: mari creatori de cultura si de arta, care au fost explozivi in faza finala sau si in faza finala a vietii lor. Tizian – care a murit de ciuma, nu de altceva – a pictat dezlantuit, dupa 70 de ani, pana cind a murit. Picasso a fost mai activ ca niciodata dupa 80 de ani. Iar exemplele se pot inmulti. Nu trebuie, asadar, sa disperam daca avansam in varsta; daca ne pierdem productivitatea, altele sunt, de obicei, motivele – nu varsta… In Roma antica exista un slogan care spunea asa: «Sexagenarios da ponte!» adica «Cei de 60 de ani sa fie aruncati de pe pod!» Ideea aceasta s-a mentinut in istoria europeana, pina tarziu. In secolul trecut, la Paris, in 1968, cind tineretul a iesit pe strada sa protesteze impotriva establishment-ului, una dintre lozinci era: «Nu aveti incredere in cei care au peste 30 de ani!» «Exigentele» crescusera, carevasazica, foarte mult. Sigur ca batranetea e si un cumul de suferinte si ca, uneori, a fost pretuita intr-un mod echivoc. In Evul Mediu, exista obiceiul conform caruia cel care omora un om trebuia sa plateasca un fel de suma de rascumparare a vinei. Si erau sume fixe. Cati bani trebuie sa dai daca ai omorat un batran si la ce virsta, cati daca omori un copil, un barbat, o femeie s.a.m.d. Daca omorai pe cineva de peste 65 de ani, trebuia sa platesti 100 de galbeni. Tot atit se platea si pentru un copil sub 10 ani. Daca omorai pe cineva intre 15 si 25 de ani, plateai 150 de galbeni, iar intre 20 si 50 de ani – 300 de galbeni; asta era varsta socotita a fi cea mai utila. Exista, desigur, ideea ca batrinetea este un fel de boala, un fel de infirmitate, ceva care trebuie cumva evitat: un rezultat al existentei raului, al pacatului originar – spun Sfintii Parinti. Dar ce mi se pare mai interesant este ca, in general, crestinismul n-are o imagine prea grozava a batrinetii. E de asteptat ca in crestinism, batrinul, inteleptul sa fie un personaj bine prizat. Dar sa ne reamintim citeva fapte: In primul rand, Iisus Hristos ne-a invatat o multime de lucruri esentiale – cum sa actionam, cum sa ne iubim aproapele, cum sa ajutam, cum sa ne rugam, cum sa suferim, cum sa murim, dar n-a apucat sa ne spuna cum e cu batranetea. Pentru ca a murit la 33 de ani – si un Isus batrin nu intra in panoplia de modele posibile pe care le poti imita. Nu mai spun ca si ucenicii lui erau foarte tineri. E uimitor sa constati ca Sfintul Ioan Evanghelistul, cind a murit Iisus pe cruce, avea 18 ani. Cel mai batrin era Sfintul Petru, care avea 32 de ani. In general, Noul Testament vine cu un suflu de juvenilitate, de energie tinereasca, care contrabalanseaza atmosfera patriarhala din Vechiul Testament, unde oamenii importanti sunt oameni care traiesc sute de ani. Intr-unul dintre psalmi – Psalmul 89 – se spune ca viata omului este de 70 de ani; daca e solid, ajunge si la 80, iar daca are ghinion, trece de 80, pentru ca atunci incep problemele. Dimpotriva, in Noul Testament se spune explicit, in Scrisoarea lui Pavel catre Efeseni, ca adevarata varsta a omului este virsta lui Iisus, cea pe care a atins-o el. Aceasta este varsta intelegerii, a cunoasterii, a deplinatatii. Deci, apogeul maturitatii. Pe de alta parte, ce inseamna sa fii batran? Cand esti batran, de fapt? Sfintul Augustin spune ca sunt sase varste si ca varsta batrinetii e a sasea si e cea mai lunga, intre 60 si 120 de ani. E cat toate celelalte la un loc. Isidor din Sevilla spune ca tineretea e pina la 50 – ceea ce e foarte incurajator – maturitatea e pina la 70, iar batrinetea e de la 70 de ani in sus”. Vom continua in saptamanile viitoare sirul frumoaselor si incantatoarelor notatii ale lui Andrei Plesu, rostite la festivalul albaiulian.